Basarabia şi România în cel de-al Doilea Război Mondial, 1939-1945

10:04 0 Comments

Cel de-al Doilea Război Mondial a fost cea mai mare confruntare din istorie, însemnând un şir de drame, distrugeri şi pierderi de vieţi umane, precum şi materiale, pentru toate popoarele implicate, printre care şi România, inclusiv Basarabia. Proclamarea neutralităţii României la începutul războiului în septembrie 1939 s- a bucurat de susţinerea opiniei publice. Dar pierderileteritoriale din anul 1940, printre care Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa, au generat consecinţe dramatice pentru populaţie. Generalul Antonescu a luat decizia dea implica România în războiul împotriva URSS, de partea Germaniei, dar fără a semna o convenţie militară cu Hitler.în scurt timp Basarabia şi nordul Bucovinei au fost recuperate, însă Antonescu nu s-a oprit la Nistru, ci, alături de Germania, a continuat ofensiva înspre Odesa, Crimeea, Caucaz şi regiunea Volgăi. în 1944, în condiţiile ofensivei sovietice, Antonescu a fost arestat, iar România a continuat războiul de partea Aliaţilor, însă a fost nevoită să cedeze teritoriile de la est de Prut.
EVOCARE
• Care au fost consecinţele Pactului Ribbentrop-Molotov pentru România şi Basarabia?
• Cea determinat păstrarea neutralităţii României la începutul conflagraţiei mondiale?
• Ce condiţii au impulsionat România să-şi orienteze politica externă spre Germania?
Doliu pentru Basarabia. Bucureşti, 28 iun:e 1940
VOCABULAR
Neutralitate - statut internaţional prin care un stat este protejat de o eventuală invazie, în schimbul angajării formale de a nu se implica în conflicte militare.
Armistiţiu - acord între state beligerante în vederea încetării temporare a operaţiunilor militare.
Cobeligeranţă - situaţia unui stat care beneficiază la sfârşitul unui conflict armat de toate drepturile învingătorilor.
1. Basarabia şi patru schimbări de regim în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945), Basarabia a trecut prin patru schimbări de regim: între 1 septembrie 1939 şi 28 iunie 1940 este, ca şi în cei 21 de ani anteriori, parte a Statului Român; la 28 iunie 1940 este ocupată de sovietici; în perioada 22 iunie- 30 iulie 1941 revine administraţia românească, iar în martie-august 1944, Basarabia trece din nou sub regim sovietic. Venirea Armatei Roşii în 28 iunie 1940 a fost întâmpinată confuz, în funcţie de apartenenţa cetăţenilor la un grup etnic sau grup social, dar în mare parte cu nelinişte; revenirea administraţiei româneşti în iunie 1941 a fost considerată de majoritatea etnicilor români şi de anumite minorităţi ca o eliberare. înaintarea sovieticilor în primăvara lui 1944 a trezit din nou temerea că vor fi reluate deportările şi alte represiuni în masă, precum şi că va fi confiscat pământul de la ţărani ca în 1940-1941. Aceste temeri au fost alimentate de evacuarea forţată de către sovietici a peste 260 de mii de ţărani din raza de 20 km de la linia frontului în perioada mai-august 1944. Deşi au promis să păzească casele şi altă avere lăsată de ţărani, la revenire aceştia şi-au găsit locuinţele devastate, altele fiind arse sau transformate în grajduri pentru cai. Bisericile fuseseră pângărite şi de multe ori transformate în magazii sau grajduri, pereţii şi icoanele avân urme de gloanţe.
C a p i t o l u l 1
2. Eliberarea Basarabiei şi a Bucovinei
de Nord în 1941
Basarabia şi Bucovina de Nord au fost ocupate de sovietici în 28 iunie 1940, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939. Uşurinţa cu care România a cedat cele două provincii estice fără luptă se explică prin presiunile exercitate de Germania, dar şi de Ungaria şi Bulgaria. La 22 iunie 1941, Germania începe atacul împotriva Uniunii Sovietice, iar România intră în război pentru a-şi recăpăta teritoriile.
Iniţial, Armata Roşie a opus o rezistenţă înverşunată pe linia Prutului, încercând chiar să treacă la ofensivă. Pe 22 iunie, sovieticii au pierdut în total 48 de aparate de zbor, dintre care 37 fiind distruse la sol, iar 3 - doborâte de apărarea antiaeriană românească. Pierderile româneşti se ridicau la 10 avioane. O nouă ofensivă româno-germană se desfăşoară în noaptea de 1 spre 2 iulie 1941. Are loc Bătălia Prutului (2-7 iulie) în urma căreia este eliberată Bucovina de Nord, iar pe 14-16 iulie - intrarea în Chişinău a tancurilor româneşti din Divizia 1 Blindată Română, condusă de generalul Sion. Sovieticii au decis retragerea abia pe 4 iulie 1941. Organele RSSM s-au retras în interiorul URSS, evacuând cadrele loiale şi utilajul industrial, dar şi executând persoanele care nu se supuneau ordinelor sau erau percepute ca duşmani.
Pe 20 iulie se declanşează etapa finală a eliberării Basarabiei. Corpul 11 Armat Român reia ofensiva la Oancea, ajungând la Cahul. în aceeaşi zi, unităţi ale marinei române şi germane ocupă porturile Reni, Ismail, Chilia şi Vâlcov. Pe 26 iulie, Basarabia este complet eliberată de sub ocupaţia sovietică. La luptele din nordul Bucovinei şi Basarabia din 22 iu- nie-31 iulie 1941 au luat parte 473 103 soldaţi şi ofiţeri români, pierderile umane cifrându- se la 24 396 de morţi, răniţi şi bolnavi.
3. Campania din Est
în ciuda scopului declarat de generalul, apoi mareşalul Ion Antonescu, Conducător al
C U R
Cimitirul eroilor români de la Ţiganca, Basarabia, 194
Statului Român (14 septembrie 1940-23 gust 1944), de a intra în război pentru e rarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord oc te cu un an mai devreme de sovietici, Ari Română a trecut Nistrul. Din perspectiv Antonescu, deşi nu avea obligaţii contrac le fixate prin vreun tratat cu Hitler de a ticipa la război dincolo de graniţele naţio restabilite, operaţiile militare trebuiau cc nuate până la victoria finală. Astfel, Ari Română a participat la cele mai impor te bătălii de pe Frontul de Est: bătălia c Odesa (august-octombrie 1941), având un rol decisiv; bătălii numeroase din Cri ea; bătălia de la Stalingrad (noiembrie 11 2 februarie 1943). Pe Frontul de Est au Iu şi armate ale altor ţări-satelite ale Germa: precum Italia, Ungaria, Franţa regimulu la Vichy, Slovacia etc. La Stalingrad sect ocupat de Armata Română, unde îşi fă< serviciul şi basarabenii, a fost cel mai vu rabil şi a permis ofensiva Armatei Roşii, i duse de Gheorghi Jukov. Românii s-au lu vitejeşte, dar aşa cum au recunoscut uite şi unii ofiţeri germani de rang înalt, nu ai armament modern. Germania se angajase terior să ofere armamentul şi muniţiile n sare, dar considerente de securitate şi te; că ar putea fi folosite la un moment dat îrr triva Wehrmacht-ului au prevalat. Pe Fro: de Est şi-au pierdut viaţa 150 de mii de daţi, iar alţi 180 de mii au căzut în prizo rat, dintre care puţini au supravieţuit, i fiind condiţiile aspre de detenţie din lagă de prizonieri sovietice.
28
C U R S
V I A Ţ A P O L I T I C Ă Ş! R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E Î N S E C O L U L A L X X - L E
I. Antonescu şi Regele Mihai pe Frontul de Est
4. Campania din Vest
La 23 august 1944, Ion Antonescu este arestat de regele Mihai pentru că refuzase semnarea imediată a armistiţiului cu Aliaţii. Antonescu credea că cu cât mai mult va rezista armata, cu atât mai mare era şansa de a evita ocupaţia sovietică şi comunizarea ţării. România declară război Germaniei naziste pe 24 august 1944 şi va lupta până la înfrângerea acesteia, la 8 mai 1945. Armata Română a participat astfel la eliberarea Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei. Efortul din campania din Vest a fost nu mai mic decât cel din Est: la operaţiunile militare a luat parte un efectiv de 540 de mii de ostaşi şi ofiţeri, din care 150 de mii şi-au dat viaţa pe câmpul de luptă. Participarea României la campania din Vest i-a determinat pe aliaţii occidentali şi mai ales pe sovietici să-i restituie Transilvania de Nord, cedată Ungariei conform Dictatului de la Vie- na din 30 august 1940. Şi basarabenii participă la campania din Vest, dar încadraţi în unităţi ale Armatei Roşii, întrucât Basarabia era considerată de sovietici parte componentă a URSS, şi nu a României. Basarabenii - cu excepţia notabilă a găgăuzilor şi bulgarilor, care nu au fost mobilizaţi de sovietici - au luptat, de regulă, pe linia întâi a frontului, ceea ce a determinat o mortalitate ridicată printre aceştia (257 de mii mobilizaţi, dintre care au murit şi au dispărut fără urmă 54 de mii).
5. Holocaustul
Al Doilea Război Mondial a avut şi o dimensiune ideologică şi rasială foarte puternică. Hit-
ler dorea nu numai dominaţia europeană şi gl< bală, dar şi eliminarea unor rase zise inferio; re. Ţinta principală în acest sens o reprezentt evreii ca popor, parte pentru că erau considere rasă inferioară, parte pentru că erau priviţi: mitologia nazistă ca vinovaţi de înfrângeri Germaniei în Primul Război Mondial. Major tatea evreilor europeni au fost exterminaţi f prin gazare, execuţii, fie prin înfometare. Au fo omorâţi astfel circa şase milioane de evrei, ce ce a căpătat denumirea de Holocaust („arde completă”, de la faptul că după gazare corp rile erau incinerate) sau Shoah („catastrofă”).
Şi evreii români au avut de suferit în ma din cauza politicii naziste antisemite, la care a aliniat cu anumite rezerve şi România ant nesciană. în special au fost vizaţi evreii din B sarabia, circa 55 de mii fiind omorâţi în luni iunie-septembrie 1941 de Armata Român jandarmi, de soldaţii germani şi unităţile sp dale de exterminare naziste Einsatzgruppe Cei care au supravieţuit execuţiilor sau nu ; reuşit să se evacueze cu sovieticii, circa 80 i mii, au fost deportaţi în masă în Transni tria - teritoriul dintre Nistru şi Bug -, adn nistrată de România. Din Bucovina au fc deportaţi circa 90 de mii de evrei. în total, Transnistria, în septembrie 1942, se aflau ci ca 210 mii de evrei din Basarabia, Bucovina localnici (aceştia erau vreo 60 de mii). Dint evreii basarabeni supravieţuiesc (câteva n au emigrat în Palestina) numai circa 14 n în 1943-1944, majoritatea lor fiind omori prin condiţiile inumane de viaţă, înfomel re sau execuţii la care iau parte Armata R
Lagărul de exterminare de la Bohdanivka, judeţul Golta de pe malul Bugului, reprezintă poate pagina cea mai neagră a Holocaustului din Transnistria
C a p i t o l u l 1
D O S A
mână, Armata Germană, etnicii germani locali, dar şi naţionaliştii ucraineni, aliaţi ai Germaniei naziste. Evreii din alte provincii ale României nu au fost deportaţi în Transnistria, dar au fost mobilizaţi la muncă forţată. în 1942-1943, Antonescu a refuzat să trimită evreii care au supravieţuit în Transnistria în camerele de gazare din teritoriile poloneze - la Auschwitz-Birkenau, Treblinka, Sobibor, Chelmno, Belzec şi Majdanek.
Germania a fost prima care şi-a asumat crimele Holocaustului imediat după 1945. A fost urmată, foarte târziu, de alte state, care din iniţiativă proprie sau fiind presate de germani au exterminat o parte importantă a evreilor lor: Franţa (1997), România (2004) etc. în 2006, ONU a stabilit ziua de 27 ianuarie ca zi de comemorare a victimelor Holocaustului.
A. Pierderile de vieţi umane în rândul evreilor şi responsabilitatea autorităţilor (1940-1945)
„...Pierderile de vieţi au fost evaluate de circa 15 000 din Vechiul regat, Transilvania de Sud şi Bucovina de Sud; la 108 710 din Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa; 90 295 din Ungaria. în total, 214 005.
Răspunderea revine autorităţilor româno-ger- mane pentru 123 710 victime şi celor ungare sub directiva lui Eichmann pentru 90 295.
în nicio ţară dominată de nazişti n-a supravieţuit o aşa mare proporţie a populaţiei evreieşti...”
Dinu G. Georgescu, România în al Doilea Război Mondial, Bucureşti, 1999
Control de acte la intrarea în ghetoul din Chişinău, 1942
B, Poziţia lui Antonescu faţă de evrei
„Aşa că vă rog să fiţi implacabili, oi nia siropoasă, vaporoasă, filozofică nu ce căuta aici... Cu riscul de a nu fi înţi de unii tradiţionalişti care mai pot fi pi tre dv„ eu sunt pentru migrarea forţai întregului element evreu din Basarabi Bucovina, care trebuie zvârlit peste g niţă... Veţi fi fără milă cu ei... Nu ; peste câte veacuri neamul românesc va mai întâlni cu libertatea de acţit totală, cu posibilitatea de purificare nică şi revizuire naţională... Este un c când suntem stăpâni pe teritoriul nost Să-1 folosim. Dacă este nevoie, să traj cu mitraliera. îmi este indiferent d în istorie vom intra ca barbari... îmi răspunderea în mod formal şi spun că există lege... Deci, fără forme, cu liberi completă.”
Ion Antone: Stenograma şedinţei guverm din 8 iulie 1
C. Reacţia basarabenilor la reve rea Armatei Române în iulie 19^
Starea de spirit era disperată, deoar li se ridicase totul dându-se la cei săr la cei leneşi, la cei perverşi şi la puzdc societăţii, dar numai din acei care ade şi lăudau regimul comunist. Populaţia p nică şi loială regimului nostru era pei cutată în cel mai grozav chin, era puşi dări insuportabile pentru ca în caz de achitare a lor la termen, să se găsească n tivul şi momentul oportun din partea torităţilor sovietice pentru deportare, executare în mod nocturn. Această st a durat până la începutul războiului şi trarea trupelor noastre pentru recucer Populaţia loială a răsuflat uşor la intra noastră şi a adus laude lui Dumnezeu că scăpat de regimul bolşevic, care le urr rea distrugerea.
ANIC, PCM-IGJ, dosar 10/1941,
3 0
R V I A Ţ A P O L I T I C Ă ŞI R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E Î N S E C O L U L X X
a
şi
a-
iu
se
ine
t-
as
ru.
ţi
:ă
au
nu
te
lui
41
:e
M»
a
la
fire
r_-
re.
:a
iu
1
Studiu de caz
Mărturiile unui ofiţer român de pe Frontul de Est La ora 6,00,18 iulie [1941]. O formaţiune de tancuri, urmată de plutoane de infanterie, ne atacă strâns pe toată linia. Frumoasă, genială idee tactică, pot spune. Ne-au lăsat să trecem Nistrul, ne-au simţit slăbiciunea şi acum vor să ne arunce în apă să ne înece. Bravo vouă, ciolovecilor! .Material antitanc nu avem în afară de câteva sticle de benzină. Ce este de făcut? îmi scot pistolul, îmi fulgeră prin creier gândul sinuciderii. Mă ridic în picioare şi văd cum se apropie - la pas - tancurile. Ostaşii mei, care nu mai văzuseră tancuri decât din carton la poligonul de tragere, ciulesc urechile şi încep să privească înapoi.
Privind cum se apropie tancurile, observ că acestea se tot opresc din când în când, fiind părăsite de însoţitori care fugeau în porumb. Se ridica capacul turelei şi de aici ieşea câte un şef - probabil, politruc - şi cu pistolul culca la pământ unul-doi şi punea în ordine pe cine mai găsea dintre cei fugiţi prin porumb. Operaţiunea se repeta. La dreapta, observ cum o companie din Batalionul 4 Vânători de Munte care, la ivirea tancurilor, face cale întoarsă către Nistru. Pâlcuri din Batalionul 23 Vânători de Munte se strecoară către apă. Situaţia este cum nu se poate mai critică.
26 iulie 1941... Cu eşaloanele dinapoi nu mai avem legătură. Bucătăriile, cu trenul de luptă, nune găsesc sau nu vor să ne găsească, astfel încât pe lângă oboseală - căci mărşăluim de o lună de zile - ne mai mistuie acum foamea şi setea. Este ora 18,20. După bombardamentul continuu şi intens, ruşii atacă viguros cu infanteria şi cu opt care de luptă, care, prin surprindere, apar dintr-o pădurice apropiată. Trei dintre ele năvălesc peste noi să ne strivească, căci de abia apucasem să ne cuibărim în măşti 'ndividuale. între ostaşii mei, puţină panică, dar repede se reculeg şi, mai cu sticla cu benzină, mai cu cartuşe perforante.în mai puţin de 15 minute aceste trei tancuri sunt complet imobilizate şi încep să ardă.
19 august,1941. Bombă: nu mai ajungem în ţară, acasă, aşa cum eram atât de siguri şi făcusem toate pregătirile. Iluziile s-au spulberat. Personal, sincer mărturisesc că mă simţeam oarecum jignit, căci prea repede daţi de o parte de nemţi, mai cu seamă când am aflat că ungurii sunt acum ia Nikolaev (intrarea Bugului în Marea Neagră). Cu cât vom merge cu germanii mai adânc în URSS, vom putea pretinde Ardealul de Nord, care a fost rupt din trupul patriei noastre. Cred că nu mă înşel.
15 august 1943. Poate bunul Dumnezeu îmi ajută să scap cu viaţă sin această vâltoare a morţii, să ajung la frumoasa noastră gospodărie şi acolo, ca bătrân, la gura sobei, să-mi depăn amintirile, căci, Doamne, prin multe am trecut şi multe am pătimit! Să hoinăresc cu nepoţii prin coclaurile Poienii şi Postăvarului, şi iarna, pe omătul imaculat, să alunec cu ei, să zbor cu ei pe schiuri pe panta Sulimanului. Seara, la gura sobei să le povestesc întâmplările mele, să le spun poveşti cu zmei paralei, cu Ilene Cosânzene. Doamne, ajută-mi!
Vasile Scârneci, Viaţa şi moartea în linia întâi.
Jurnal şi însemnări de război, 1916-1920, 1941-1943, Bucureşti, Editura Militară, 2012 Imaginează-ţi că participi la evenimentul descris de autorul studiului de caz. Descrie emoţiile pe care le simţi. Cum ai schimba situaţia, dacă ai avea posibilitate?
EVALUARE
• Descrie împrejurările intrării României în război, alături de Germania, împotriva URSS.
• Analizează argumentele invocate de către Ion Anto- nescu pentru motivarea intrării României în război şi exprimă-ţi opinia cu referire la decizia luată.
• Caracterizează măsurile administrative de bază întreprinse de statul român în Basarabia şi nordul Bucovinei în anii 1941-1944.
• Determină relaţiile de cauzalitate dintre operaţia laşi-Chişinău (20-29 august 1944) şi evenimentele de la Bucureşti (23 august 1944).
• Apreciază Proclamaţia regelui Mihai I din 23 august 1944.
• Realizează o axă cronologică pe care vei plasa principalele date şi evenimente din anii 1940-1945 referitoare la spaţiul românesc.
Vasile Scârneci, comandant ai Batalionului 3 Vânători de Munte, participant la campania din Est (1941-1943)