Politica externă a Republicii Moldova şi a României. Integrarea europeană

10:52 0 Comments

După 20 de ani de la declararea independenţei sale, Republica Moldova a ajuns la o răscruce importantă în evoluţia sa de mai departe ca stat suveran, independent şi democratic. Asistăm la apusul unei perioade istorice, care s-a desfăşurat sub semnul tranziţiei Republicii Moldova către o societate democratică şi o economie de piaţă, şi la începutul unei noi etape în dezvoltarea politică, economică şi socială a ţării noastre, care va avea ca obiectiv strategic aderarea progresivă a Republicii Moldova la Uniunea Europeană (UE). Politica externă a Republicii Moldova parcurge şi ea acelaşi traseu istoric şi, cu certitudine, în perioada următoare, va fi supusă unor transformări profunde, dictate de noile realităţi geopolitice din regiunea noastră şi, mai ales, de noile cerinţe şi exigenţe impuse de imperativul integrării europene a Republicii Moldova.
EVOCARE
1. Politica externă în Republica Moldova
Care sunt priorităţile politicii externe a Republicii Moldova?
Ce drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului au fost încălcate de regimul comunist în Republica Moldova până ia proclamarea independenţei de stat?
Pe parcursul întregii perioade de la proclamarea independenţei, politica externă a Republicii Moldova a fost orientată spre întărirea statalităţii şi a integrităţii sale teritoriale. Au fost create organele necesare pentru promovarea unei astfel de politici: Ministerul de Externe, ambasade, oficii consulare etc.
Aderarea la CSI
în ziua de 21 decembrie 1991, preşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, a semnat la Alma-Ata, împreună cu liderii a 11 state, foste republici ale URSS, Protocolul de constituire a CSI (Comunitatea Statelor Independente). Scopul principal al acestei organizaţii este menţinerea legăturilor economice dintre fostele republici sovietice şi dezvoltarea cooperării dintre ele. Republica Moldova promovează, totodată, o politică externă proprie, în vederea stabilirii unor relaţii avantajoase cu alte ţări.
Sediul Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene al Republicii Moldova
VOCABULAR
Suveranitate - putere exercitată de stat în limitele graniţelor sale, fără amestec extern.
Independenţă - situaţie a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate naţională; stare de neatârnare şi drept de a rezolva liber problemele sale interne şi externe.
In perioada ce a urmat după proclamarea independenţei, Republica Moldova a aderat la principalele organisme internaţionale privind apărarea drepturilor omului. La 3 ianuarie 1992, în urma reuniunii de la Praga a miniştrilor afacerilor externe ai ţărilor participante la procesul general-euro- pean, Republica Moldova a fost primită în calitate de membru deplin al OSCE (Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa), iar la 26 februarie, preşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, a participat la Helsinki la semnarea solemnă a Actului final al CSCE, fapt care simbolizează intrarea statului nostru în această organizaţie internaţională în calitate de membru cu drepturi depline.
97
C a p i t o l u l 4 C U R S
A. Merkel, cancelar al Germaniei, şi V. Filat, prim-ministru al Republicii Moldova, Chişinău (2012) foto: Mihai Vengher
Un eveniment de mare importanţă în afirmarea Republicii Moldova pe arena internaţională a fost admiterea ei, în ziua de 2 martie 1992, în Organizaţia Naţiunilor Unite în calitate de membru cu drepturi depline.
în urma cererii depuse, la începutul anului 1992, Republicii Moldova i s-a conferit statutul de „invitat special” la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, iar la 14 iulie 1995 devine membru al acestei organizaţii internaţionale. Participarea la lucrările din cadrul Consiliului contribuie la intensificarea cursului de reforme şi democratizare a societăţii, la informarea opiniei publice mondiale despre situaţia din republică şi aspiraţiile poporului tânărului stat.
După proclamarea independenţei, Republica Moldova a fost vizitată în repetate rânduri de personalităţi politice marcante din diferite state ale lumii. în septembrie 1998, la Chişinău a sosit într-o vizită oficială preşedintele Franţei, }acques Chirac, iar în august 2012, cancelarul Germaniei, An- gela Merkel.
în etapa actuală, Republica Moldova a fost recunoscută de peste 140 de state ale lumii şi menţine relaţii strânse cu vecinii săi apropiaţi - România şi Ucraina, cu ţările membre ale Comunităţii Statelor Independente. O direcţie importantă a politicii sale externe este întărirea relaţiilor de partene- riat cu SUA, Germania, Franţa, Marea Brita- nie, Turcia, Bulgaria etc.
în ultimii 20 de ani, marile priorităţi ale diplomaţiei moldoveneşti au fost: recunoaşterea
independenţei Republicii Moldova; consolidarea securităţii şi stabilităţii ţării noastre prin recunoaşterea şi respectarea de către statele lumii a statutului său de neutralitate permanentă; afirmarea Republicii Moldova ca actor internaţional prin integrarea sa în cadrul principalelor organizaţii internaţionale, precum ONU, Consiliul Europei, OSCE, OMC etc.; stabilirea şi dezvoltarea relaţiilor bilaterale cu ţările lumii şi, în primul rând, cu principalii săi parteneri strategici; asigurarea şi menţinerea sprijinului comunităţii internaţionale în vederea soluţionării favorabile a problemei transnis- trene, precum şi pentru determinarea Federaţiei Ruse să-şi retragă trupele de pe teritoriul ţării noastre; şi, desigur, integrarea europeană a Republicii Moldova, prin filiera Europei de Sud-Est.
Unele dintre priorităţile menţionate mai sus au fost, evident, îndeplinite. în acelaşi timp, astfel de obiective strategice precum consolidarea securităţii şi stabilităţii Republicii Moldova, retragerea trupelor străine de pe teritoriul său, soluţionarea definitivă a problemei transnistrene şi reintegrarea ţării, dezvoltarea unor relaţii de cooperare, stabile şi previzibile, cu principalii săi parteneri strategici, integrarea europeană ş. a. au rămas nerealizate.
Noua etapă istorică se va desfăşura sub imperativul integrării Republicii Moldova în UE. Acest lucru va avea consecinţe pozitive atât asupra politicii interne, cât şi asupra celei externe. Viitorul cadru juridic va propulsa relaţiile ţării noastre cu UE la un nivel călită tiv nou, care va fi caracterizat printr-o dimensiune pronunţată de integra-
Natalia Gherman, ministru de Externe
al Republicii Moldova, negociator principal cu UE, 2013 foto: Andrei Mardari
.
98
C U R S R E P U B L I C A M O L D O V A Şl R O M Â N I A D U P Ă 1 9 8 9
re în spaţiul valoric, instituţional şi economic al UE.
Noul cadru juridic cu UE va impune şi o reevaluare a trecutului şi prezentului relaţiilor Republicii Moldova cu partenerii săi cheie, şi anume: cu vecinii imediaţi - România şi Ucraina, cu SUA, Rusia, CSI, GUAM, Pactul de Stabilitate din Europa de Sud-Est, Consiliul Europei, OSCE, NATO, inclusiv cu toate statele membre ale UE.
1997. Vizita lui Bill Clinton la Bucureşti, imediat după ce a fost ratată prima tentativă de integrare euroatiantică, un semnal că România trebuia să-şi continue eforturile în acest sens
3. Politica externă a României
în materie de politică externă, România postdecembristă a decis să ia cursul spre apropierea de Occident, întărind relaţiile cu Statele Unite şi cu Uniunea Europeană, care au devenit partenerii săi strategici. Cursul spre integrarea euroatiantică şi europeană a devenit principalul obiectiv al politicii externe româneşti, pornind de la faptul că acesta este o expresie a interesului naţional. Prezenţa României în structurile internaţionale de prim rang (Banca Mondială, FMI, Organizaţia Mondială a Comerţului) i-a facilitat negocierile cu factorii de decizie. Diplomaţia românească avea menirea să joace un rol extrem de important în acest proces, deoarece una dintre precondiţiile aderării era stabilirea bunelor relaţii cu statele din jur. Astfel, au fost semnate Tratatul de cooperare şi bună vecinătate cu Ungaria (16 septembrie 1996) şi cu Ucraina (2 iunie
1997). Totuşi, drumul spre recunoaştere nu a fost deloc unul simplu. Astfel, contrar aşteptărilor, România a ratat primul val de aderare euroatiantică la sfârşitul anilor ’90, dar, cu toate acestea, partenerii săi- străini au încurajat-o să nu abandoneze cursa (aşa cum o cereau unele forţe interne şi externe) şi să-şi continue eforturile în această direcţie. Din fericire, clasa politică românească a fost la nivel, demonstrând perseverenţă în implementarea reformelor necesare aderării, fiind răsplătită pentru aceasta.
La începutul anilor 2000, România se prezenta deja ca un candidat cu şanse serioase de acceptare, fiind elaborat un plan naţional de aderare la această structură. Ca rezultat, la summitul NATO de la Praga din 21 noiembrie 2002, România primeşte invitaţia oficială de a începe convorbirile de aderare. La 1 martie 2004, preşedintele Ion Iliescu a promulgat o lege specială de aderare la NATO, iar pe 29 martie, România depune la Washington instrumentele de aderare.
Angajamentele României în cadrul operaţiilor NATO au fost în mod programatic asumate de guvernele ulterioare. în 2005 este semnat tratatul cu SUA care permite dislocarea unor baze militare americane pe teritoriul României, iar prezenţa corpului militar românesc în Afganistan este o dovadă a luării în serios a rolului de aliat. De asemenea, integrarea euroatiantică a pavat drumul intrării României în Uniunea Europeană.
Ion Iliescu, preşedintele României, la sediul NATO, 2004
99
C a p i t o î u ! 4
Studiu de caz
CSI versus integrarea europeană
Calitatea Republicii Moldova de membru a! Comunităţii Statelor Independente (CSI) nu este privită de principalele partide politice din Republica Moldova ca o alternativă pentru politica europeană de vecinătate. Respectivele partide politice au însă opinii diferite cu privire la compatibilitatea sau incompatibilitatea existentă între aspiraţiile europene ale ţării noastre şi calitatea sa de membru al CSI. Astfel, în timp ce pentru majoritatea partidelor de centru-stânga,
EVALUARE
• Apreciază situaţia Republicii Moldova în etapa actuală.
• Realizează o friză cronologică pe care vei indica principalele date şi evenimente ale politicii externe a Republicii Moldova şi a României.
Liderii de state la reuniunea Consiliului Şefilor de Stat din CSI, 2008 foto: Moldpres
• Precizează cum au evoluat relaţiile diplomatice dintre Republica Moldova şi România.
Determină priorităţile politicii externe a Republicii Moldova în relaţiile cu Ucraina, Rusia şi alţi parteneri estici,
* Identifică interesele geopoli- tice ale statelor dezvoltate în Europa de Sud-Est. r lmaginează-ţi că participi la un referendum unde e necesar să-ţi exprimi votul de aderare a Republicii Moldova la
printre care se regăseşte şi partidul comuniştilor (PCRM), Uniunea Europeană. Susţine-
CSI este compatibilă cu politica de integrare europeană a t' decizia pun 2-3 argumente.
Republicii Moldova, partidele politice de centru-dreapta Apreciază intenţiile Repub-
de pe eşichierul politic consideră CSI un obstacol în calea iicii Moldova de a adera la
apropierii Republicii Moldova ce UE şi, prin urmare, aban- Uniunea Europeana,
donarea C.S! este, în viziunea lor, inevitabilă, lotuşi, pentru toţi este clar că CSI nu reprezintă un vehicul de apropiere de UE, ci mai curând un tribut pe care Chişinău! îl plăteşte Moscovei pentru menţinerea bunăvoinţei Federaţiei Ruse în probleme de interes major pentru Republica Moldova, cum ar fi: soluţionarea conflictului din regiunea transnistreană, retragerea trupelor şi muniţiilor ruseşti de pe teritoriul ţării noastre, importul de gaze naturaie la un preţ rezonabil pentru consumatorii interni, accesul nestingherit pe piaţa Rusiei pentru produsele moldoveneşti etc. Drapelele celor 28 de state membre aie Uniunii Europene, Strasbourg