Represiuni politice In RS 1 oveneasd şi în România comunistă

10:05 0 Comments

Comunismul şi-a propus construirea unei societăţi noi, în care să nu existe conflicte de ordin social, naţional etc. Clasa de mijloc, care constituie baza unei societăţi democratice, a fost lichidată sub pretextul că ea nu are loc în noua societate şi subminează regimul comunist. Deşi s-a pretins a fi un regim inspirat din idealurile iluminismului şi socialismului, regimul comunist a justificat aplicarea terorii în masă şi lichidarea fizică a unor întregi categorii sociale. Represiunile comuniste împotriva unor oameni nevinovaţi, fără respectarea formală a prezumţiei de nevinovăţie, sunt definite drept crime împotriva umanităţii. Principalele metode de represiune politică sub comunism au fost execuţiile sumare, arestul şi tortura, deportările şi înfometarea în masă. în RSSM represiunile în masă au încetat după 1953, dar au continuat la nivel individual sau de grup. în România, sistemu! represiv comunist a avut dinamica sa proprie, deţinuţii politici condamnaţi în anii 1940-1950 fiind eliberaţi abia în 1964.
E V O C A R E
• Ce semnificaţie au anii 1940 şi 1944 în istoria poporului nostru?
• De ce autoritatea partidelor de stânga a crescut după cel de-al Doilea Război Mondial?
» în ce condiţii a fost instaurat regimul sovietic în RSSM?
Copii din familiile deportate în Siberia, 1950
VOCABULAR
Deznaţionalizare - proces prin care o comunitate naţională este lipsită de limba şi cultura proprie.
Cenzură - putere dată unei autorităţi sau persoane de a exercita un control asupra conţinutului corespondenţei, publicaţiilor etc., de a interzice sau a suprima apariţia unor idei sau publicaţii.
Deportări - măsură represivă de masa prin care se urmăreşte eliminarea unei categorii sociale considerate recalcitrante.
1. Caracteristici aie sistemului represiv comunist în RSSM şi în România Regimul comunist a fost impus prin forţă în fostul imperiu ţarist şi extins ulterior prin mijloace militare în alte state sau regiuni ale Europei. Primele teritorii româneşti în care a fost impus comunismul au fost Basarabia, Bucovina de Nord şi Ţinutul Herţei, în iunie-iulie 1940, ca urmare a aplicării Protocolului secret al Pactului Ribbentrop-Molo- tov din 23 august 1939. Ocupaţia sovietică a acestor teritorii a anticipat extinderea comunismului în întreg spaţiul românesc după 1944, După ce regimul s-a impus prin forţa armelor din exterior, a început procesul de identificare şi eliminare a duşmanilor din interior. Represiunea politică a fost aplicată pe larg împotriva ţăranilor, comercianţilor, funcţionarilor statului român, intelectualităţii etc. în RSSM, pe lângă execuţiile sumare din primul an de ocupaţie şi după 1944, principala metodă de eliminare a „inamicului de clasă” a fost înfometarea populaţiei şi organizarea deportărilor în Siberia, Extremul Orient şi Kazahstan. în România, elitele economice (ţăranii înstăriţi, numiţi peiorativ chiaburi, precum şi proprietarii de întreprinderi comerciale şi bancare) au fost deportate în interiorul ţării, mai ales în stepa Bărăganului din Muntenia, devenită o Sibe- rie românească. Pe de altă parte, elitele politice sau membri ai partidelor politice au fost încarceraţi în închisorile de la Aiud, Sighet şi Piteşti.
Cei în vârstă au murit în timp scurt din cauza condiţiilor aspre de detenţie, iar celor tineri li s-a aplicat un regim de reeducare prin tortură, care era comparabil, iar uneori depăşindu-1 prin cruzime, cu cel din
32
C U R S VIAŢA POLITICA Şl RELAŢI I LE INT ERNAŢIONAL E ÎN SECOLUL AL XX- L EA
URSS în anii 1930. Pe de altă parte, colectivizarea în RSSM a fost încheiată la scurt timp după ultima mare deportare în masă din iulie 1949. în România, la rândul său, colectivizarea agriculturii a avut o dinamică proprie, încheindu-se în linii mari în 1961. în URSS şi RSSM în particular, majoritatea victimelor politice din anii stalinismului au fost eliberate din gulag între 1953 şi 1957, dar acestora nu li s-a permis să revină la locurile lor de baştină. După 1953-1957, represiunea în RSSM a fost aplicată individual şi în cazul unor mici grupuri până în anii ’80. în partea dreaptă a Prutului, destalinizarea a fost mai târzie şi mai limitată, iar după 1971 Ceauşescu a accentuat caracterul stali- nist al regimului său care s-a intensificat mai ales după 1980 şi a durat până în decembrie 1989.
2. Deportările din iunie 1941,1949 şi 1951
Prima deportare în masă a avut loc în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, cu zece zile înainte de începutul războiului germano-sovietic. Scopul regimului comunist era să elimine categoriile sociale considerate periculoase în cazul declanşării războiului. Aici au intrat membri ai partidelor politice din România interbelică, indiferent de orientarea lor ideologică (legionari, cuzişti, liberali, ţărănişti), mari comercianţi şi proprietari agricoli, foşti funcţionari ai statului român. în total, din teritoriile româneşti anexate au fost deportate 31 419 persoane. Dintre
Deportaţi în locuri îndepărtate - gulag acestea, 18 392 de persoane erau din RSSM, iar 11 844 de persoane - din celelalte teritorii româneşti anexate la 28 iunie 1940.
Deportarea din 5-6 iulie 1949 a fost mult mai amplă, cuprinzând peste 35 de mii de persoane. De data aceasta cea mai mare parte a contingentului au alcătuit-o ţăranii înstăriţi sau cei consideraţi a fi sub influenţa acestora. Motivul invocat era acela că ţăranii cu pământ se vor opune intrării în colhozuri. Cea de-a treia deportare în masă, din 31.03-01.04.1951, a cuprins 2 617 persoane, majoritatea membri ai confesiunii neoprotestante Martorii lui Iehova, consideraţi inamici periculoşi ai regimului comunist.
Pe lângă aceste deportări, au avut loc şi altele, la nivel individual şi de mici grupuri.
3, Foametea din 1946-1947
O altă formă de represiune inumană utilizată de puterea sovietică în RSS Moldovenească a fost înfometarea în masă a populaţiei. în perioada august 1946-august 1947, în RSSM au murit de foame cel puţin 150 de mii de persoane. în documentele epocii, nu se întâlnea cuvântul „foamete”, se vorbea de „probleme de subnutriţie”, „cazuri de dis- trofie”, regimul comunist evitând să fie astfel comparat cu cel nazist, care a practicat pe larg metoda înfometării deţinuţilor. Astfel, în perioada foameScene
din gulag văzute de basarabeanca Eufrosinia Kersnovski
33
C a p i t o 1 u î 1
C U R S
tei din cei doi ani, 1946 şi 1947, au fost înregistrate 389 de mii de cazuri de distrofie, dintre care 240 de mii numai în perioada februarie-martie 1947. Au fost înregistrate pentru prima dată în istoria Basarabiei cazuri de canibalism.
Foametea din anii 1946 şi 1947 a constituit pentru puterea comunistă un instrument de grăbire a ritmului colectivizării agriculturii. Astfel, cei care intrau imediat în colhoz erau ajutaţi cu produse alimentare, iar cei care refuzau erau lăsaţi să moară de foame. Cu toate acestea, foametea nu a determinat schimbarea radicală a atitudinii populaţiei locale faţă de puterea sovietică. A fost nevoie de organizarea unei operaţiuni de deportare în masă de o amploare mult mai mare decât cea din iunie 1941, pentru a înfrânge spiritul de rezistenţă al ţăranilor faţă de procesul de colectivizare a agriculturii.
4. Rezistenţa armată
în România, rezistenţa armată împotriva regimului comunist a fost mai puternică şi a durat până în anii ’60. Majoritatea grupelor armate au activat în munţi. în RSSM, prin comparaţie, au activat mai puţine grupuri armate. Cea mai mare parte au acţionat în zona centrală a Basarabiei, în Codri. Cele mai importante organizaţii antisovietice au fost, în acest sens, Organizaţia Naţională „Arcaşii lui Ştefan”, Grupul antisovietic condus de Filimon Bodiu, „Sabia Dreptăţii”, „Partidul Libertăţii”, „Armata Neagră” şi „Uniunea Democratică a Libertăţii”. Prima, din punct de vedere cronologic şi după principiile programatice, „Arcaşii lui Ştefan” (1945-1947) a fost cea mai im-
Membrii organizaţiei antisovietice „Arcaşii lui Ştefan", 1947
portantă organizaţie, făţiş antisovietică, de pe teritoriul Basarabiei. Din păcate, organizaţia a fost deconspirată prematur. Acte teroriste împotriva unor lideri comunişti au fost organizate, îndeosebi, de grupul lui Filimon Bodiu.
Şefii de partid nici nu bănuiau că ţăranii convocau şedinţe fără ştiinţa ior
5. Represiunile politice în RSSM după 1956
Represiunea comunistă a continuat şi după moartea lui Stalin. O parte a acţiunilor de după 1953 sunt îndreptate împotriva „politicii naţionale” sovietice: în 1956, Zaharia Doncev, condamnat de KGB la 7 ani de închisoare pentru că s-a adresat moldovenilor să-şi păstreze demnitatea naţională şi a vorbit în termeni pozitivi despre România, patria sa de altădată; în 1966, Gheorghe Muruziuc, condamnat la o lună de spital psihiatric şi doi ani de detenţie pentru arborarea tricolorului românesc; în 1966, Mihai Moroşanu este condamnat la doi ani de închisoare pentru „naţionalism”, deoarece s-a împotrivit strămutării din centrul Chişinăului la periferie a statuii lui Ştefan cel Mare şi a cerut unei vânzătoare să-i vorbească în limba sa maternă, româna; în 1971, studenta Lilia Neagu şi eleva Asea Andruh sunt condamnate la doi ani de lagăr de corecţie prin muncă şi, respectiv, un an de muncă obligatorie într-o întreprindere din Chişinău pentru împânzirea oraşului cu 40 de inscripţii antisovietice; în 1972, membrii Frontului Naţional Patriotic au fost condamnaţi la termene de detenţie şi exil în Siberia de la patru la 12 ani (Alexandru Usatiuc, Gheorghe Ghimpu, Valeriu Graur, Alexandru Şoltoianu) pentru că au cerut unirea cu România.
3 4
DOSAR
V I A Ţ A P O L I T I C Ă Şl R E L A Ţ I I L E I N T E R N A Ţ I O N A L E Î N S E C O L U L A L X X - L E A
A. Foametea
Victor Volcinschi, născut la Bădrăganii ”echi, raionul Edineţ: „La noi, la Bădrăganii Vechi, raionul Edineţ, au fost cazuri grave de lot. S-au mâncat frate pe frate şi, peste câţiva ani, cei rămaşi în viaţă şi-au ieşit din minţi.,. rrin martie-aprilie [1946] s-a început criza. Tata a încercat să ascundă prin grajd la vacă, prin alte părţi, dar cei cu scuturatul au cotro- : iit pretutindeni, cu furca şi cu o vergea de fier ne-au găurit toate acareturile de-a mărunţelul... Zel mai tângă îţi era că ne-au „vândut” oamenii de sat, cu care-ai cununat şi-ai botezat, cei cu :are-ai holteit şi ai păscut bobocii şi vitele - de cei din raion nici nu mai ziceai nimica... în ’46 -au suit fără sinchiseală în pod şi au măturat tot puţinul agonisit cu greu - da, e adevărat, nu se făcuse roada vara şi toamna, dar, totuşi, ne rrâgeam zilele cu ce ne-ar fi lăsat, măcar nişte rioturi de păpuşoi pentru un cir de mămăligă cu an pumn de făină la un ceaun de apă. Da aşa - an pustiit totul, şi nu străinii, da chiar de-ai noş- tri, cei de sat, ieşindu-şi din piele ca să fie la nivelul cerinţelor înaintate de raion!”
Larisa Turea, Cartea Foametei, 2008
3. Paul Goma aderă la Carta 77
Mă declar solidar cu acţiunea voastră. Situaţia voastră este şi a mea: situaţia Cehoslovaciei este - cu deosebiri nefundamentale - şi a României. Trăim, supravieţuim în acelaşi lagăr, în aceeaşi Ziafră (capitală: Moscova). Voi, cehii şi slovacii, aţi avut un ’68, ungurii, un ’56, polonezii: ’56, ’71 şL.. mereu; germanii de est au avut un Berlin şi an un Biermann. Noi, românii, nu avem asemenea repere. Dar nu totdeauna suferinţa este direct proporţională cu intensitatea strigătului de revoltă. Voi (ca, de altfel, polonezii, germanii din Est, ungurii şi bulgarii), voi sunteţi sub ocupaţie rusească; noi, românii, ne aflăm sub ocupaţie românească - la urma urmei, mai dureroasă, mai eficace decât una străină. Dar avem toţi aceeaşi lipsă de drepturi elementare, aceeaşi batjocorire e omului, aceeaşi neruşinare a minciunii - peste rot. Peste tot: sărăcie, haos economic, demagogie, nesiguranţă, teroare.
Paul Goma, Scrisori întredeschise. Singur
împotriva lor, Oradea, Multiprint, 1995, p. 56 (text original -1977)
C Mărturie despre deportarea
din 5-6 iulie 1949
„La unii veniseră rudele de prin apropiere de Bălţi să-i petreacă la tren şi voiau să le mai transmită ceva, dar soldaţii nu le dădeau voie şi împingeau cu puştile şi răcneau. Era un adevărat coşmar. Seara ne-au adunat pe toţi şi ne-au încărcat în nişte vagoane pentru vite: peste tot locul balegă, paie şi murdărie! De o parte şi alta erau câte un rând de poliţe şi două ferestruici cu gratii (...) Oamenii au intrat cum au putut, şi-au aşternut bagajul jos şi s-au culcat. Aer nu era, că uşile le-au închis imediat. Când năduşeai de tot sau nu mai puteai de atâta duhoare, te duceai să sufli oleacă la fereastră. Aşa am mers spre Siberia. Tot la trei zile o dată opreau trenul în vreo gară şi îl alimentau cu apă. Pe urmă dădeau voie să iasă câte unul din vagon cu căldarea, să o umple. Dar cât era o căldare de apă la treizeci şi cinci de oameni?! Ne ajungea pe o zi, cu ţâra, şi pe urmă iar sete şi sete, mai ales că primeam de mâncare, tot la trei zile, nişte peşte sărat. Nevoile le făceam într-o gaură din scândură, acolo, în podeaua vagonului. Noi, copiii, nu ne ruşinam chiar aşa, dar flăcăii şi fetele mari ce ruşine mai trăgeau (...) După trei săptămâni de mers am ajuns la porţile Siberiei, în Ural. De-acum, tot la câteva ore trenul se oprea şi se auzea vorbă afară. Cazacu Petre, care ştia ruseşte, ne-a lămurit că sunt „cumpărători”. Prin satele unde opream, şefii de colectivă veneau să vadă „robii” ca să-i năimească la lucru, la colhoz, că nu avea cine îngriji pământul şi vitele. Şi începeau să ne întrebe: — Câţi sunteţi? Cum sunteţi? Care-i bărbat mai puternic? Care-i femeie puternică? Bătrâni nu ne trebuie, copiii nu ne trebuie (...) Când s-a luminat de ziuă, ne-au aranjat pe la case, pe la rusoaice. Ele erau toate văduve, vreo trei bărbaţi erau numai în tot cătunul, şi aceia invalizi de război. Casele erau mici, cu bucătărie şi odaie. Pe rusoaice le-au înghesuit în bucătărie, iar nouă, fiindcă eram mulţi, ne-au dat odăile, să le plătim în zile-muncâ.”
Margareta Cemărtan-Spânu, în volumul Să nu ne răzbunaţi. Mărturii despre suferinţele românilor din Basarabia, Ed. Monahul Moise, Alba-lulia, Reîntregirea, 2012, p. 30-31, 34-36
Analizează documentele şi determină caracteristicile fenomenelor descrise.
35
C a p i t o l u l 1
Studiu de caz
Metode de tortură în România comunistă
„Bătaia deţinuţilor cu ciomege, cu vână de bou, curele, frânghii, picioare de la paturi, cozi de mătură, ţinerea deţinuţilor în poziţii chinuitoare timp îndelungat cu ochii la bec, într- un picior, cu bagaje de la 20 la 40 kg pe spate, statul cu faţa la perete, pe şezut, cu mâinile întinse la picior, smulgerea părului din cap şi a mustăţilor cu mâna pe viu, sau cu ajutorul unui aparat confecţionat dintr-un nasture prins cu aţă, strivirea degetelor de la mâini şi picioare prin folosirea unui instrument special confecţionat de ei, punerea unei cantităţi exagerat de mare de sare în mâncare fără să se dea apoi apă deţinuţilor, obligarea deţinuţilor sub teroare de a mânca în poziţii incomode, fără să folosească mâinile, de a mânca mâncarea fierbinte, direct, fără să o mestece, opărindu-şi limba şi esofagul, dezlipindu-se pielea de pe limbă şi buze, obligarea deţinuţilor sub tortură să mănânce materii fecale, fie ale lor, fie ale altor deţinuţi, să bea urină, urinându-se în gura lor, punerea deţinuţilor de a se bate cap în cap unii cu alţii până li se umflau capetele şi cădeau în nesimţire."
Documente
La alcătuirea unui dosar sau a unui material întocmit de procuror, se lucra cu migală şi multă responsabilitate şi am curajul să afirm că munca acestor oameni a fost efectuată cu abnegaţie şi poate că Procuratura este instituţia care, în acele timpuri grele de dictatură comunistă prin care a trecut ţara noastră, prezintă poate cele mai puţine pete negre în comparaţie cu alte organe de represiune, dacă se au în vedere ingerinţele şi presiunile de tot felul care se exercitau de forţa conducătoare asupra celor care se străduiau să aplice spiritul legilor cât mai puţin bazat pe lupta de clasă şi abuzuri.
George Pavel Vuza, însemnările unui procuror. Procuratura văzută din interior, Bucureşti, Editura Vremea, 2008, p. 30
7 martie 1947. Epidemia de tifos s-a răspândit şi în căminele studenţeşti. Astăzi căminele universităţii au fost supuse carantinei. E clar că, dacă bântuie foametea, vor bântui şi epidemiile, se ştie de mult acest lucru: nu e greu de ghicit, e greu de lecuit... La numărul celor care au murit de foame, se vor adăuga şi cei care vor muri de tifos. 24 martie 1947. Astăzi mi s-a povestit cum pregătesc oamenii mâncare în satele Moldovei. Dezgroapă mormintele de animale, scot oasele. Le taie în bucăţi mai mici, le macină şi le fierb cu sare. Felul doi: crupe fierte, făcute din hlujdani de păpuşoi. Taie încălţămintea, opincile, în bucăţi mai mici, şi le fierb. Taie copaci, fac rumegătură şi o fierb.
Alexei Marinat, Eu şi Lumea (Jurnal din 1946-1947), Chişinău, Editura Uniunii Scriitorilor, 1999, p. 12
EVALUARE
• Caracterizează manifestările regimului comunist totalitar.
• Descrie deportările, desfăşurate de autorităţile sovietice în RSSM în anii postbelici şi explică politica statului sovietic.
; Demonstrează caracterul represiv al regimului comunist din RSSM.
Demonstrează că politica de ru- sificare realizată în RSSM are anumite urmări şi în etapa actuală. Selectează din surse suplimentare informaţii despre primele forme de rezistenţă anticomunistă în RSSM şi România în
perioada postbelică.
Istoricul Gheorghe I. Brătianu a refuzat să rescrie istoria Basarabiei din perspectivă sovietică, preferând să moară la închisoarea de la Sighet, 1953
luliu Maniu (1873-1953) şi Ion Mihalache (1882-1953) - fondatorii PNŢCD, exterminaţi în închisorile comuniste
Explică de ce represiunile comuniste împotriva unor oameni nevinovaţi, fără respectarea formală a prezumţiei de nevinovăţie, sunt definite drept crime împotriva umanităţii?