Societate şi economie în România interbelică, 1918-1940

10:42 1 Comments

Primul Război Mondial a avut consecinţe multiple asupra societăţii româneşti: pierderi umane şi materiale colosale, economia ruinată, întreprinderi distruse, deprecierea monedei, creşterea preţurilor. în plan social au fost întreprinse măsuri pentru susţinerea proprietarilor mici şi mijlocii, reducerea decalajului între persoanele bogate şi ceie sărace. Pentru a redresa situaţia economică şi socială, statul român a intervenit cu un şir de reforme, menite să transforme domeniul agrar şi financiar (reformele din anul 1921). Reprezentanţii neoliberali manifestau iniţiativă pentru dezvoltarea cu precădere a industriei prin valorificarea potenţialului natural şi uman din ţară (concepţie numită „prin noi înşine"). Totodată, reprezentanţii Partidului Naţional-Ţărănesc optau pentru politica „porţilor deschise", prin care se favoriza pătrunderea capitaiului străin. Treptat, statul şi-a consolidat rolul său protecţionist prin introducerea unor tarife vamale, reducerea impozitelor la produsele fabricate în ţară, finanţarea unor obiective industriale şi de interes naţional.
EVOCARE
Cu ce probleme sociale se confruntau diferite pături ale populaţiei din România ia începutul secolului al XX-lea? Care au fost domeniile economiei naţionale ale României ce au suferit cei mai mult în anii Primului Război Mondial?
Afişe electorale în perioada interbelică
VOCABULAR
Românizare - impunerea rapidă a limbii române în viaţa cotidiană (cultură, administraţie, economie).
Numerus clausus - cote pentru studenţi în universităţile interbelice, pornind de la originea lor etnică.
1. Societatea
România interbelică era o ţară agrar-industrială. După datele oferite de recensământul din 1930, 79 % din populaţie trăiau în sate, iar 21 % - în oraşe. în ceea ce priveşte ocupaţiile, 72,3 % din cetăţeni erau angajaţi în agricultură, 9,4 % - în industrie, 4,8 % - în servicii, 4,2 % - în comerţ şi bănci, şi 2,8 % - în transporturi şi comunicaţii. Modernizarea treptată a ţării a fost însoţită de tensiuni sociale şi etnice, cu rădăcini atât în politicile discriminatorii faţă de ■- i etnicii români duse de către autorităţile habs- burgice (mai ales maghiare, în Transilvania) şi ţariste (în Basarabia), cât şi în politicile de uniformizare etnoculturală promovate de către autorităţile române în noile provincii. De exemplu, în anumite facultăţi, a fost introdus numerus clausus. în 1926-1927, numărul studenţilor era de 28 de mii, ajungând la 39 de mii în 1933-1934. Majoritatea acestora studiau la drept (40%), la litere (inclusiv istoria) şi filosofie (27 %), la ştiinţe exacte (17 %), medicină (12 %) şi teologie (6 %). Din cauza supradimensionării corpului de absolvenţi ai facultăţilor umanistice şi a concursului la o slujbă în domeniul dreptului şi medicinei, o parte însemnată a tineretului român aderă la partide extremiste, mai ales la Garda de Fier, inclusiv elita de vârf (Emil Cioran, Mircea Eliade, Mircea Vulcănescu etc.).
O altă sursă de probleme era diferenţierea puternică a trei categorii de ţărani (la 1930): prima, cu terenuri de peste 50 de hectare, vreo 12 mii de gospodării; a doua, înstăriţi, adică cei care deţineau între 10 şi 50 ha, numărul acestora fiind de 250 de mii (7 % din totalul gospodăriilor agricole); şi a treia, cea
4 4
C U R S E C O N O MI E Şl S O C I E T A T E ÎN P E R I O A D A C O N T E M P O R A N Ă
mai numeroasă, 2,5 mln de gospodării, adică 3/4 din ţărani erau cei care deţineau un teren de la 1 la 5 ha sau nu aveau pământ deloc.
O gospodărie ţărănească avea, în 1939 - 1940, următoarele venituri: cu terenuri de până la 3 ha - în jur de 20 de mii de lei anual, 3-5 ha - 38 de mii de lei, 5-10 ha - 50 de mii de lei, 10-20 ha - 85 de mii de lei, de peste 20 ha - peste 150 de mii de lei. Asta în condiţiile în care, de regulă, jumătate din venit o alcătuiau cheltuielile pentru următorul ciclu agricol (arat, semănat ş. a.). Salariile muncitorilor asigurau strictul necesar, aşa încât s-au înregistrat puţine greve în masă: în 1920, 1929 şi 1933 (două în perioada crizei economice mondiale).
în acelaşi timp, preţurile medii la principa-
lele produse în 1938 erau:
22 de lei
1 kg carne vită
30 de lei
1 kg carne porc
40 de lei
1 kg brânză
9 lei
1 kg pâine albă
7 lei
1 kg pâine neagră
2 lei
un ou
3 lei
1 kg cartofi
Astfel, 75 %
din populaţia României -
avea un venit între 10 mii şi 38 de mii - erau asigurate cu strictul necesar, meniul lor însă nu era prea diversificat, consumul de fructe şi legume, în special, fiind insuficient.
Alte preţuri din epocă: un metru de stofă pentru un costum bărbătesc costa 800 de lei în
Muncă pe câmp în perioada interbelică
1929 şi 540 - în 1938, iar închirierea unui apartament cu 3 camere la Bucureşti, în 1929, costa 3000 de lei lunar, scăzând la 1600 de lei în 1938.
Clasa de mijloc era alcătuită din cei care câştigau între 20 de mii şi 40 de mii de lei anual. Numărul acestora era de 304 mii în 1938, la care se adăugau peste 70 de mii de persoane care aveau un venit anual de peste 100 de mii de lei, printre care 716 milionari (venit de 1 mln şi mai mult).
2. Agricultura
Cea mai mare problemă în România întregită la 1918 era problema agrară. Două decre- te-legi regale, din 1918 şi 1920, marcau începutul reformei agrare, încheiate cu adoptarea Legii pentru reforma agrară din 1921. Marile proprietăţi funciare erau abolite, România devenind o ţară a micilor proprietari. Dispare clasa moşierilor, precum şi partidul care o reprezenta - Partidul Conservator. în total, au fost distribuite 5 811 827 ha la 1 393 353 de capi de familie, după cum urmează:
în Basarabia câte 6 ha
în Vechiul Regat câte 5 ha
în Transilvania câte 4 ha
în Bucovina câte 2,5 ha
Pământul distribuit a provenit de la marile proprietăţi, de exemplu:
de la coroană
de la Mănăstirea Sf. Spiridon din Iaşi
de la contesa maghiară Christina Wenkheim din Arad
de la fostul prim-ministru Alexandru Marghiloman
46 442 ha 38 669 ha
31 866 ha 3 668 ha
Distribuirea pământului la ţărani nu a rezolvat însă toate problemele din agricultură. Deşi liberalii au dublat între 1922 şi 1927 suma creditelor acordate ţăranilor, acestea nu erau suficiente pentru procurarea utilajului agricol modern şi implementarea unor metode intensive în agricultură. în 1927, în
4 5
C a p i t o l u l 2 C U R S
România existau 3 257 de tractoare, iar 12 ani mai târziu - 5 732. Nu ajungeau nici specialişti, în 1938 existând doar 15 000 de ingineri agricoli, 500 de subingineri, precum şi 25 000 de absolvenţi ai şcolilor agricole primare. Recolta la grâu, de exemplu, varia de la o provincie la alta, în funcţie de tehnologia folosită şi de calitatea solului: 1450 kg/ha în Basarabia, 1600 - 2540 kg/ha în Muntenia, 1600 - 2000 kg/ha în Transilvania şi 2000 - 2750 kg/ha în Moldova. Cu toate acestea, România a fost între 1920 şi 1940 al cincilea producător de produse agricole din lume, asigurând necesităţile interne şi livrând pe piaţa externă diferite produse, mai ales cereale. Agricultura contribuia cu 55 % la PIB-ul României (1937).
3. Basarabia în cadru! Statului Român La 1918, Basarabia era cea mai înapoiată provincie a României. Atât din punctul de vedere al indicilor economici, privind urbanizarea, kilometrii de şosea şi de cale ferată, întreprinderile industriale şi eficienţa generală în agricultură, cât şi la nivel de alfabetizare (numai 11 % din bărbaţi şi 1,7 % din femei ştiau carte). în Basarabia s-a înfăptuit însă cea mai radicală reformă agrară, atât în comparaţie cu alte provincii ale României, cât şi raportat la alte state europene. Reforma agrară din 1921 a împărţit 1 098 045 ha la 359 016 ţărani basarabeni. Dar mulţi ţărani basarabeni nu au fost de acord să plătească despăgubiri pentru pământul primit, invocând faptul că ei singuri s-au împroprietărit în vâltoarea revoluţiei ruse din 1917-1918. Guvernul României însă nu putea adopta o lege agrară specială pentru Basarabia, motivând că într-un stat legea este comună pentru toţi. O altă nemulţumire a ţăranilorbasa- rabeni provenea de la faptul că ei pierduseră piaţa de desfacere a produselor agricole din fostul Imperiu Rus, iar piaţa românească şi cea europeană erau suprasolicitate. Până în 1926 s-a găsit debuşeu pentru struguri în Polonia. Pentru uleiul de floarea-soarelui, în
Hala din Tighina
care Basarabia excela, s-a găsit piaţă de desfacere atât în alte provincii, cât şi în Europa. Insecuritatea hotarului pe Nistru, unde sovieticii organizau adesea provocări şi trimiteau agenţi înarmaţi, a dus la menţinerea în provincie a unei stări de asediu aproape permanente, ceea ce a creat anumite nemulţumiri în rândurile populaţiei locale. A trezit nemulţumire şi comportamentul unor jandarmi, care, uneori, îşi depăşeau atribuţiile. Situaţia nu era specifică doar Basarabiei, asemenea fenomene fiind înregistrate şi în alte provincii ale României.
Basarabenii s-au integrat în general în statul naţional român întregit şi au fost loiali statului, inclusiv majoritatea minoritarilor. Alfabetizarea a rămas însă un obiectiv neatins la 1940 (sub 50 %), în parte şi din cauza conservatorismului ţăranilor, care cu greu permiteau copiilor să frecventeze şcoala, chiar şi sub ameninţarea cu amendă (Legea educaţiei din 1924). La 1938, numai 4 din 1000 de basarabeni ascultau programe radio. Nu exista nicio universitate, doar două facultăţi ale Universităţii din Iaşi, cea de Teologie (1926) şi cea de Agronomie (1933). în schimb, liceele din Basarabia erau la un nivel comparabil cu educaţia oferită la vremea respectivă 4* îsrafe xiwys exAVăţâ ■£csv*TiCî>.'î\«. fx^xţ mentul nr. 2). în 1940, existau 17 licee pentru băieţi, 9 licee de fete şi 24 de gimnazii, la care învăţau peste 17 mii de elevi şi eleve. Au absolvit liceele basarabene interbelice numeroşi savanţi cu renume mondial, printre care lingvistul Eugeniu Coşeriu.
4 6
DOSAR
E C O N O M I E Şi SOCI E T AT E ÎN P E RI O A D A C O N T E MP O R A N Ă
A. Despre starea economiei României în prima jumătate a secolului al XX-lea
„...între industrie şi agricultura românească există o prăpastie. Productivitatea industriei este în medie de nouă ori mai mare decât cea a agriculturii... Această diferenţă de productivitate este datorită salariilor care sunt în. industrie de nouă ori mai mari decât în agricultură şi capitalul specific este în industrie de opt ori mai mare decât în agricultură...”
Enciclopedia României, voi. IV, pag. 889, Bucureşti, 1943
B, Transformări în economia României în perioada interbelică
„...repartiţia forţei de muncă pe profesiuni arată că 72,3% dintre locuitori lucrau în agricultură, 9,4% în activităţi industriale, 4,8%
erau funcţionari, iar
3
1
Camera de Comerţ şi industrie din Chisinâu
4.2 % se ocupau de comerţ şi credit. Au marcat creşteri importante suprafaţa arabilă de la 6,6 miri ha la 14,6 mln ha. Suprafaţa acoperită cu păduri - de la 2,5 mln ha la
7.3 mln ha, reţeaua căilor ferate de la 4.300 km ia 11.000 km...”
Mihail Manoilescu, Date statistice, 1930
C. Perspectivele României
„România de mâine va fi un stat economic complet, prin folosirea întregului neam la propăşirea economică, prin bogăţiile materiale deosebite pe care teritoriile dobândite le aduc în ţara exclusiv agricolă de până mai ieri.”
Vintilă Brătianu, 1919
D. Despre reforma agrară în Basarabia
„Dar dată fiind conjunctura economică şi geopolitică a României (şi a Basarabiei ca parte integrantă a ei), defavorabilă evoluţiei normale a agriculturii, reforma nu a putut, în ultimă instanţă, să contribuie substanţial, ba nici măcar să însănătoşească palpabil atmosfera socială de la sate, necum să contribuie la asanarea economică a ţinutului şi a ţării. La o privire detaşată şi pătrunzătoare, reforma pare să fi fost un moft în faţa evoluţiei inexorabile spre diferenţiere categorică a proprietăţii funciare şi a polarizării sociale distincte.”
Ion Ţurcanu, Relaţii agrare din Basarabia în anii 1918-1940, pag. 206
E. Despre integrarea Basarabiei în România Mare
„...condiţiile de viaţă mult mai bune ale basa- rabenilor sub conducerea română şi era, de fapt, adevărat că viaţa acestora se îmbunătăţise mult în perioada interbelică. Proiectele obşteşti fuseseră toate accelerate...
Totuşi, Basarabia nu a reuşit niciodată să se ridice la nivelul Transilvaniei sau al Regatului. Basarabia avea cea mai numeroasă populaţie rurală din toate provinciile româneşti. Aproximativ 87% din populaţie trăiau în afara oraşelor...”
Charles King, Moldovenii..., 2002, pag. 40
Expoziţia Basarabia. Lhişinău, 1933
Analizează documentele şi formulează o concluzie despre nivelul de dezvoltare al României în perioada interbelică. în. ce constă specificul dezvoltării economiei Basarabiei în componenţa României?
4 7
C a p i t o l u l 2
Studiu de caz
Industria interbelică
Industria era a doua ramură importantă a economiei României. Aceasta contribuia cu 20-35 % la PIB, în funcţie de perioadă.
Exportul materiilor prime alcătuia 10 %în 1930, ridicându-se la 34 % în 1939, în timp ce ponderea produselor finite s-a redus de la 65 % la 33 % în aceeaşi perioadă. A scăzut şi cota capitalului străin în industria românească, de la 35 % în 1929 la 21 % în 1938.
Cele mai multe investiţii externe erau în industria grea, în special în domeniul petrochimic, iar principalii investitori erau englezi, francezi, americani, italieni şi germani. în ciuda problemelor iscate mai ales în timpul crizei economice mondiale, industria românească şi-a revenit. Rata de creştere în industrie a fost una dintre cele mai ridicate din Europa: 5 % anual în anii 1920-1929 şi 6% în 1933-1938.
Contribuţia industriei la PIB era diferită de la o provincie la alta. în Basarabia contribuţia la PIB era următoarea:
Industrie 3,1 %
EVALUARE |
• Explică de ce, după Marea Unire din 1918, ponderea minorităţilor etnice din România a crescut semnificativ.
• Urmăreşte evoluţia agriculturii în România interbelică. Apreciază rolul industriei
în cadrul economiei din România interbelică.
Formulează o concluzie cu referire la nivelul de dezvoltare economică al României în anii 1918-1940 în comparaţie cu alte state din regiune.
Agricultură
86,5 %
Sectorul bancar şi comerţul
3,5 %
Servicii
6,6 %
Realizează o investigaţie prin care să determini specificul evoluţiei Basarabiei în componenţa statului unitar român.
Chişinăul în perioada interbelică
în 1918, Chişinăul devine centrul de reşedinţă al judeţului Lăpuşna. La recensământul din 1930 au fost atestaţi 117 016 locuitori, dintre care 57 981 de bărbaţi şi 59 035 de femei. Chişinăul are statut de municipiu şi devine cea mai mare aglomeraţie urbană a României după Bucureşti.
Gara Chişinău devine una dintre principalele din România. în 1927 s-a realizat primul zbor cu avionul între Chişinău şi Bucureşti.
După 1918, în municipiul Chişinău au fost deschise şi au activat mai multe şcoli şi facultăţi superioare şi preuniversitare: Facultatea de Agronomie şi Facultatea de Teologie (de pe lângă Universitatea din laşi), Conservatorul Naţional de Muzică şi Artă Dramatică, 2 conservatoare particulare. De asemenea la Chişinău, activează 4 licee de băieţi, 1 liceu militar, 3 licee de fete, 1 seminar teologic, 1 liceu comercial de băieţi, 1 liceu industrial de fete,
1 şcoală de menaj, 1 şcoală normală de băieţi,
2 şcoli normale de fete, 1 şcoală de cântăreţi, 2 gimnazii de băieţi, 1 gimnaziu industrial de băieţi, 3 gimnazii industriale de fete, 1 liceu particular de băieţi, 3 licee particulare de fete şi 1 gimnaziu particular de fete.