Politica internă în Republica Moldova şi în România

10:51 0 Comments

Perioada de tranziţie pentru Republica Moldova se caracterizează printr-o permanentă instabilitate politică şi prin manifestări de separatism teritorial. împrejurările acestea, precum şi lipsa de voinţă politică, favorizează corupţia şi criminalitatea, extinderea economiei subterane în proporţii mult mai mari decât în ţările din spaţiul postcomunist.
• Ce sistem de organizare a economiei au moştenit Republica Moldova şi România din sistemul
socialist?
• De ce factori depinde faptul că perioada de tranziţie de la economia planificată la cea de piaţă durează mulţi ani?
• Cum apreciezi etapa de tranziţie a Republicii Moldova spre o economie
de piaţă?
Banca Naţională a Republicii Moldova
VOCABULAR
Economie de piaţă - sistem de organizare în care echilibrul dintre cerere şi ofertă (de bunuri şi servicii) se efectuează prin mecanisme de piaţă, prin preţ, iar banii îndeplinesc rolul unui mijloc universal de schimb.
Tranziţie - proces de trecere de la un regim social, politic şi economic la altul.
1. Politica internă în Republica Moldova în scurta istorie a Republicii Moldova, la conducerea acesteia s-au aflat diferite guvernări politice: neocomunisto-frontistă, agrariano-interfrontistă, guvernarea de centru-dreapta, guvernarea comunistă şi Alianţa pentru Integrare Europeană.
în urma alegerilor parlamentare din februarie 1994, victoria a revenit Partidului Democrat Agrar din Moldova. Cel mai important act al acestui Parlament a fost adoptarea, la 29 iulie 1994, a noii Constituţii a Republicii Moldova, care a intrat în vigoare la 27 august 1994. Cu toate deficienţele ei, Constituţia a deschis noi posibilităţi de dezvoltare a proceselor democratice din ţară, perfecţionare a legislaţiei, funcţionare a sistemului juridic etc.
Alegerile prezidenţiale din noiembrie 1996 au constituit o etapă importantă în evoluţia politică a Republicii Moldova. La scrutin s-au înscris nouă candidaţi, astfel încât nimeni nu a reuşit să obţină numărul necesar de voturi din primul tur. Confruntarea decisivă a avut Ioc între Mircea Snegur şi Petru Lucinschi, cel din urmă repurtând victoria în faţa preşedintelui în exerciţiu. Pe 22 martie 1998 au loc alegeri parlamentare, care, pe de o parte, au dus la victoria cumulată a forţelor democratice ADR (Alianţa pentru Democraţie şi Reforme), care au avut posibilitatea să formeze guvernul, pe de alta, au adus în avanscena vieţii politice Partidul Comuniştilor din Republica Moldova, care a obţinut 30,1 % din voturi, pe fundalul nemulţumurilor generalizate faţă de mersul lent şi ineficient al reformelor şi al pauperizării crescânde a populaţiei, agravate de criza financiară din Rusia. în aceeaşi ordine de idei, a fost extrem de dur sancţionat Partidul Democrat Agrar, care nu a obţinut niciun mandat în Parlament. ADR-ul şi-a propus un proiect ambiţios de reforme structurale dificile, dar absolut necesare în contextul aspiraţiilor europene ale Republicii Moldova. Din păcate, criza economică din Rusia, dar şi certurile în rândul alianţei de guvernare au periclitat imaginea guvernării în interior. Totuşi, unele progrese au fost semnalate, astfel încât guvernul Sturza a fost invitat să depună cererea de asociere la Uniunea Europeană pentru Consiliul European de la Helsinki din decembrie 1999. Din nefericire, în luna noiembrie, guvernul a fost demis prin votul comun al deputaţilor
93
€ 3 p i t O ! u I 4
C U R S
PCRM şi PPCD, fiind ratată o reală şansă de accelerare a eurointegrării.
în anii următori, crizele de guvern au influenţat negativ viaţa social-economică şi politică. După modificarea Constituţiei privind transformarea Republicii Moldova într-un stat parlamentar, alegerile anticipate au devenit inevitabile.
în urma alegerilor parlamentare din februarie 2001, majoritatea absolută în Parlament au obţinut-o reprezentanţii Partidului Comuniştilor, iar la 4 aprilie acelaşi an, în funcţia de preşedinte al ţării a fost ales Vla- dimir Voronin.
Guvernarea comunistă (2001-2009) constituie un capitol special din istoria ţării noastre. Venind la putere cu un mesaj antioccidental şi prorusesc, treptat, guvernanţii îşi schimbă politica, încercând să-şi consolideze poziţiile în interior. Tentativa de federalizare a Republicii Moldova prin „Planul Kozak”, după numele plenipotenţiarului rus învestit cu reglementarea diferendului transnistrean, a stârnit o reacţie dură din partea majorităţii partidelor politice, ajungându-se chiar la manifestaţii de stradă. în ultimul moment, preşedintele Voronin, în urma presiunilor, a renunţat la semnarea memorandumului, fapt care a deteriorat progresiv relaţiile cu Rusia. Pe de altă parte, schimbarea vectorului politicii externe spre integrarea europeană i-a permis să câştige confortabil alegerile parlamentare din 2005.
2. Politica internă în România
După prăbuşirea regimului totalitar comunist, România se angajează într-un parcurs dificil, dar necesar de edificare a statului de drept, de construire a instituţiilor democratice şi a societăţii civile. Printre primele măsuri ale noului guvern postceauşist a fost reintroducerea pluripartidismului şi scoaterea în afara legii a PCR-ului. Drept rezultat, pe scena politică românească reapar o serie de partide istorice: Partidul Naţional-Liberal, Partidul Naţional-Ţărănesc Creştin-Democrat, dar şi unele noi, în care s-au regăsit elemente ale fostei nomenclaturi comuniste, grupate în jurul nucleului Consiliului Frontului Salvării Naţionale,
devenit ulterior partid poltic (FSN), în frunte cu Ion Iliescu. Tensiunea dintre aceşti doi poli nu a întârziat să apară, astfel încât, la nicio lună de la căderea regimului, se produc primele manifestaţii antiguvernamentale şi anticomuniste, care au fost risipite violent de minerii din Valea Jiului, „invitaţi” la Bucureşti de guvernul Roman (întâia Mineriadă).
Primele alegeri libere au adus câştig de cauză lui Ion Iliescu (20 mai 1990) şi partidului FSN, care a desemnat guvernul, în frunte cu Petre Roman. Elaborarea şi adoptarea unei noi Constituţii (decembrie 1991) a constituit un pas important în parcursul democratic al României. Cu toate dezbinările pe plan intern, generate de dificultăţile tranziţiei (mineriadele, şomajul, inflaţia, radicalizarea discursului politic), obiectivul de integrare europeană a fost sprijinit de tot spectrul politic, fapt care a facilitat progresele ţării. La 9 mai 1994, România devine membru asociat al Uniunii Europene, ca peste un an să depună oficial cererea de aderare. în 1996, preşedinte al ţării devine rectorul Universităţii din Bucureşti, prof. Emil Constantinescu (originar din Tighina). O coaliţie de centru obţine majoritatea parlamentară şi desemnează un guvern condus de Victor Ciorbea, apoi de Radu Vasile. Aceste guverne au demarat un amplu program de reforme dificile (pentru mulţi, destul de întârziate), nu totdeauna populare, dar menite să facă funcţional noul sistem. La următoarele alegeri (2000), PSD şi Ion Iliescu revin în prim- planul politic, pe fundalul nemulţumirilor faţă de reformele lente. Adrian Năstase devine prim- ministru şi România începe un parcurs alert şi cu succes spre integrarea în structurile euro- atlantice şi europene. Scandalurile de corupţie duc la o nouă schimbare pe eşichierul politic românesc în anul 2004, când preşedinte devine Traian Băsescu, iar la guvernare ajunge o alianţă de centru-dreapta, DA. în anul 2007, România devine membru al Uniunii Europene, rezultat al conştientizării de către toate partidele, indiferent de culoare, a interesului naţional.
3. Evenimentele de la 7 aprilie 2009
Următorii ani de guvernare a comuniştilor, după 2005, au fost determinaţi de o scădere accentuată a nivelului de trai al populaţiei, de une-
94
DOSAR
R E P U B L I C A M O L D O V A Şl R O M Â N I A D U P Ă 1 9 8 9
le politici economice şi sociale dezechilibrate, precum şi de unele încercări de a reaşeza bazele politicii externe. Migrarea în masă a populaţiei în căutarea unui loc de muncă şi dependenţa economiei de redevenţele venite din exterior au sporit anxietatea majorităţii şi nemulţumirea generală mai ales în rândurile tineretului.
Campania electorală agresivă condusă de comunişti şi acoliţii lor cu ocazia alegerilor parlamentare din 2009 a fost una dintre cauzele radicalizării societăţii şi, ca rezultat, ale izbucnirii unei revolte populare în ziua de 7 aprilie 2009, soldată cu devastarea şi arderea clădirii Parlamentului şi, parţial, a Preşedinţiei.
A. Preşedinţiile şi guvernele Republicii Moldova
Guvernul Druc (mai 1990-mai 1991)
Guvernul Muravschi
Preşedinţia
(mai 1991—iunie 1992)
Mircea Snegur
(1990-1996) ; '
Guvernul Sangheli-1 (iulie 1992—aprilie 1994)
Guvernul Sangheli-2 V (aprilie 1994-ianuarie 1997)
Guvernul Ciubuc-1 (ianuarie 1997-mai 1998)
.Preşedinţia Petru Lucinschi (1996-2001) .
Guvernul Cuibuc-2 (mai 1998-februarie 1999)
Guvernul Sturza
(februarie 1999-noiembrie 1999)
Guvernul Braghiş . (decembrie 1999—aprilie 2001)
Guvernul Tarlev-1 (aprilie 2001—aprilie 2005)
Preşedinţia
Vladimir Voronin (2001-2009)
Guvernul Tarlev-2 (aprilie 2005-martie 2008)
Guvernul Greceanîi-1 (martie 2008-iunie 2009)
Guvernul Greceanîi-2 ’ (iunie 2009-septembrie 2009)
Interimat Mihai Ghimpu (2009-2010)
Guvernul Filat-1
(septembrie 2009-decembrie 2010)
Interimat Marian Lupu (2010-2012)
Guvernul Filat-2
Preşedinţia
(decembrie 2010-martie 2013)
NicoIaeTimofti (martie 2012-)
Răspunsul disproporţionat al forţelor de ordine în zilele imediat următoare, soldat cu arestarea şi torturarea a sute de tineri şi moartea a cel puţin unui manifestant (Valeriu Boboc), învinuirile nefondate aduse României pentru participarea la evenimente, soldate cu expulzarea ambasadorului acestei ţări, au trezit reacţii virulente din partea organismelor internaţionale.
Ca rezultat, s-a produs o reconfigurare a opţiunilor de vot ale populaţiei, astfel încât, în urma alegerilor repetate din iulie 2009, la guvernare a venit o coaliţie de centru-dreapta, de orientare democratică, numită Alianţa pentru Integrare Europeană.
B. Preşedinţiile şi guvernele României
Guvernul Petre Roman
(26 decembrie 1989-28 iunie 1990)
Preşedinţia Ion lliescu (1990-1996)
Guvernul Petre Roman
(28 iunie 1990—16 octombrie 1991)
Guvernul Theodor Stolojan
(16 octombrie 1991-18 noiembrie 1992)
Guvernul Nicolae Văcăroiu
(20 noiembrie 1992-11 decembrie 1996)
Preşedinţia
Emil
Constantinescu
(1996-2000)
Guvernul Victor Ciorbea
(12 decembrie 1996-17 aprilie 1998)
■ Guvernul Radu Vasile (17 aprilie 1998-22 decembrie 1999)
Guvernul Mugur Isărescu
(22 decembrie 1999-28 decembrie
2000)
Preşedinţia Ion lliescu (2000-2004)
Guvernul Adrian Năstase
(28 decembrie 2000-28 decembrie
2004)
Guvernul Călin Popescu-Tăriceanu
(29 decembrie 2004-22 decembrie 2008)
Preşedinţia Traian Băsescu (2004-)
Guvernul Emil Boc (1)
(22 decembrie 2008-23 decembrie 2009)
Guvernul Emil Boc (2)
(23 decembrie 2009-9 februarie 2012)
Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu (9 februarie 2012-27 aprilie 2012)
Guvernul Victor Ponta (1)
(7 mai 2012-21 decembrie 2012)
Guvernul Victor Ponta (2) (21 decembrie 2012-)
95
C a p 11 o i u j 4
Studiu de caz
7 aprilie 2009 în viziunea presei străine
în ziua de 7 aprilie 2009 în centru! Chişinăului s-au adunat zeci de mii de oameni pentru a protesta împotriva fraudelor electorale ale alegerilor parlamentare din 5 aprilie, pe care le-ar fi comis Partidul Comuniştilor, aflat până atunci ia guvernare. Evenimentele au culminat cu dezordini în masă şi arderea sediilor Parlamentului şi Preşedinţiei, iată cum a fost reflectat evenimentul în presa străină:
în micuţa Republică Moldova au izbucnit astăzi violenţe, iar demonstranţii anticomunişti au luat cu asalt Parlamentul pentru a protesta împotriva alegerilor aranjate. Mulţimea furioasă a spart geamurile şi a aruncat afară mobilă şi calculatoare după ce a reuşit să copleşească poliţia în capitala Chişinău. Circa 20 000 de oameni au ieşit în străzi scandând „Libertate, libertate!" si „Jos comuniştii!".
Tony Halpin, The Times
Tulburările politice sunt un semnai de alarmă care atrage atenţia Uniunii Europene, care nu a reuşit să înţeleagă problemele Moldovei. Aşa cum s-a întâmplat acum cinci ani cu revoluţia portocalie din Ucraina, numai un outsider de talie grea ar putea să dialogheze atât cu autorităţile discreditate, dar bine înscăunate, cât şi cu opoziţia entuziastă, dar în mare măsură incoerentă.
The Economist
Cu o conducere decentă şi bunăvoinţă din toate părţile, ar fi posibil să păstrăm relaţii prieteneşti atât cu Rusia, cât şi cu Uniunea Europeană. însă conducătorii Moldovei au rupt legătura cu ambele lumi, fiind ignoraţi de către Uniunea Europeană şi de către Rusia.
The Economist Sursa: Revoluţia Twitter - episodul întâi: Republica Moldova, Chişinău, Arc, 2010
EVALUARE
• Descrie starea economie: Republicii Moldova şi a României la răscrucea anilor '80- '90 ai secolului al XX-iea.
• Elucidează reformele principale care au fost întreprinse în perioada de tranziţie a Republicii Moldova spre o economie de piaţă.
• Identifică succesele şi problemele cu care se confruntă cetăţenii Republicii Moldova pe pian economic în ultimele două decenii.
• Exprimă-ţi opinia despre factorii {interni sau externi) care favorizează dezvoltarea economiei sau stopează acest proces.
• Imaginează-ţi că eşti prim-mi- nistru al ţării. Ce reforme al întreprinde în primui rând şi prin ce modalităţi pentru a favoriza dezvoltarea economică a statului şi creşterea bunăstării oamenilor?
• Argumentează avantajele şi limitele tranziţiei Republicii Moldova spre o economie de piaţă.
Document
în ce constă tragedia evenimentelor din aprilie 2009? Cum pu- Prima victimă. Vaieriu Boboc, 23 de ani, arestat marţi. La ora teau fi ele evitate?
1 noaptea, după ce a cumpărat un pachet de pampers [scutece], Vaieriu Boboc şi alţi tineri protestau paşnic lângă Arcul de Triumf din Piaţa Marii Adunări Naţionale. Tinerii au fost înconjuraţi de colaboratorii poliţiei şi de paza Guvernului, toţi înarmaţi, cu măşti şi echipamente. Poliţiştii au început să împuşte, să lovească tinerii cu picioarele, cu bastoanele, cu automatele şi alte organe de bun-simţ. Băieţii erau plini de sânge. Autopsia: mai întâi - lovit cu o cărămidă în cap, mai apoi - intoxicat cu o substanţă necunoscută/aicool, în cele din urmă - insuficienţă cardiovasculară, cauzată de o lovitură în jurul gâtului. Corpul plin de vânătăi, leziuni corporale, fracturarea unei coaste. Vaieriu Boboc era căsătorit şi are un copii de un an şi opt luni.
Maria-Paula Erizanu despre fărădelegile comise de forţele de ordine în aprilie 2009, fragment din Aceasta eprima mea revoluţie. Furaţi-mi-o, Cartier, 2010