Societate şi economie în România comunistă, 1947-1989

10:44 0 Comments

După cel de-al Doilea Război Mondial, în România a avut ioc o trecere lentă de la regimul „democraţiei populare" la cel socialist, de tip totalitar. S-a ajuns la un sistem de guvernare de către un singur partid, care a impus o ideologie după modelul sovietic. în anul 1948 a fost adoptată Constituţia Republicii Populare Române, care a recunoscut noul cadru juridic al regimului comunist.
Măsurile luate de statul totalitar de naţionalizare în economie erau îndreptate împotriva păturilor bogate, considerate „elemente duşmănoase poporului". Mecanismul de organizare a economiei centralizate era bazat pe un plan unic. Prin legile adoptate a fost distrusă proprietatea privată şi a fost generalizată proprietatea socialistă în industrie, bănci, comerţ, transporturi. Treptat, s-a realizat şi colectivizarea prin metode de constrângere.
E V O C A R E
Care au fost consecinţele celui deal Doilea Război Mondial pentru România?
în ce condiţii URSS a impus modelul său politic, ideologic şi economic altor popoare din Europa?
Arcuri în an: aere,s vcii-Tuilui ce Oi .uaiic ■.r.C.'in . <C rijate de către comunişti în România, octombrie 1944
V O C A B U L A R
Cenzură control asupra conţinu- turilor publicaţiilor, spectacolelor, emisiunilor TV şi radio, corespondenţei, convorbirilor telefonice etc.
Disident - persoană care a avut opinii contrare regimului comunist, Ie-a exprimat public şi a fost supus represiunii politice din cauza aceasta.
1. Economia sub control sovietic, 1944-1959
După 1944, când URSS ocupă România, vecinul de
la est impune în ţară nu numai sistemul său politic, dar şi pe cel economic. în plus, România este impusă la plata despăgubirilor de război ca fost stat-satelit al Germaniei în anii războiului. Prin convenţia de armistiţiu, semnată la 11 septembrie 1944 la Moscova, România era obligată să ofere URSS o despăgubire de v 300 mln de dolari SUA la preţurile din 1938,
adică cu o treime mai mari decât în 1944. între 1945 şi 1952 au fost create SOVROM-uri- le, care erau oficial întreprinderi mixte, con- Ji&S stituite teoretic pe paritatea aportului de ca- Wl pital sovietic şi românesc. în realitate, prin intermediul acestora, Moscova a exploatat ani la rând cele mai importante sectoare ale economiei: petrolul (SOVROMPETROL), gazul (SOVROMGAZ), industria chimică (SOVROMCHIM). Abia după retragerea trupelor sovietice din ţară în 1958, România a început să-şi refacă suveranitatea asupra sectoarelor strategice ale economiei. SOVROM-urile au fost lichidate complet în 1959.
2. Colectivizarea agriculturii şi industrializarea Deşi România a fost comunizată complet după abdicarea regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, primele măsuri de tip comunist au început să fie implementate în agricultură imediat după instalarea guvernului Petru Groza. La 25 martie 1945 era decretată reforma agrară, prin care se desfiinţau marile proprietăţi fun-
54
C U R S ECONOMI E Şl SOCIETATE ÎN P E R I O A D A C O N T E M P O R A N A
Drapelul Republicii Populare Române.între 1965 şi 1989 păstra culorile naţionale şi dispunerea lor spaţială, dar adăuga Stema Republicii Socialiste România, plasată în câmpul galben, la intersecţia diagonalelor.
ciare (mai mari de 50 ha). Scopul acesteia nu era însă consolidarea micilor proprietăţi, ci colectivizarea completă a terenurilor. în iulie 1945 se introduceau livrările obligatorii de surplusuri de produse agricole, aşa-numitele cote. Era vorba, de fapt, de rechiziţii forţate, similare celor impuse ţăranilor din Rusia în timpul războiului civil din anii 1918-1921, precum şi în Basarabia în anii 1940-1941, 1944-1949. Existau 5 categorii de ţărani: lipsiţi de pământ (2,5 % din total), săraci (57 %), mijlocaşi (34 %), aşa-numiţii chiaburi şi moşieri (7 %, ambele categorii). Impozitul agricol era aplicat conform logicii luptei de clasă, fiind menit să ruineze ţăranii înstăriţi sau să-i facă inapţi să-şi onoreze obligaţiile exorbitante şi, drept urmare, să fie arestaţi şi condamnaţi.
Colectivizarea începe oficial în 1949, ca şi în toate celelalte state comuniste din estul Europei, inclusiv Basarabia şi Ţările Baltice, în România, procesul durează până în 1962.
Gh. Gheorghiu-Dej şi N. Ceauşescu în mijlocul delegaţilor la congresul Partidului Muncitoresc Român, februarie 1948
Prima etapă are loc în anii 1949-1953, cea mai violentă şi mai inumană. Ţăranii au opus rezistenţă, organizând sute de răscoale practic în toate judeţele ţării, în special în Dobrogea şi în Maramureş. Cei care se opuneau colectivizării erau executaţi pe loc sau deportaţi, majoritatea lor în Muntenia, în Câmpia Bărăganului, devenită astfel „o Siberie a României”. Măsurile punitive au vizat peste 170 de mii de ţărani. Colectivizarea a fost reluată după o pauză, în 1957. De data aceasta, autorităţile au pus accentul mai mult pe metodele politice, nu pe cele punitive. în 1962 s-a declarat oficial că procesul de colectivizare a agriculturii fusese încheiat. Nu mai puţin de 96 % din terenul arabil era colectivizat. Distrugerea proprietăţii private nu a rezolvat problema agrară în România, ci a fost o strategie centrală a impunerii regimului comunist. Din punct de vedere economic, agricultura românească din perioada comunistă era inferioară atât celei interbelice, cât şi celei din alte state comuniste din Europa de Est.
3, Modul de viaţă
Milioane de români au suferit cumplit de pe urma regimului comunist în România. în acelaşi timp, alţii au profitat: ţărani mutaţi de la ţară la oraş au obţinut apartamente, modeste cum erau, salarii fixe şi unele beneficii sociale. Dar nici aşteptările acestora nu au fost satisfăcute decât pe o perioadă limitată (anii 1960-1970). Situaţia s-a înrăutăţit pentru toată populaţia României (cu excep-, ţia nomenclaturii) începând din 1980, când Ceauşescu a decis să returneze investitorilor străini toate datoriile ţării (circa 10 mld de dolari SUA). Situaţia nu era foarte bună nici anterior, întrucât statul comunist investea numai 11-16 % din totalul investiţiilor în producerea bunurilor de consum. După 1981 s-a revenit însă la unele practici imediat postbelice: s-a introdus raţionalizarea principalelor produse alimentare - pâine, lapte, zahăr, carne şi produse din carne. Justificarea oficială
55
C a p i t o î u i 2
C U R S
a acestei măsuri era că astfel se introduce un program ştiinţific de alimentare care nu trebuia să depăşească 2800-3000 de calorii zilnic. în realitate, cartelele pe care se cumpărau aceste produse, şi numai de la magazinul la care erau arondaţi cetăţenii potrivit locului de reşedinţă, nu asigurau automat obţinerea acestora. Era nevoie să se stea la coadă ore în şir pentru procurarea produselor de bază distribuite pe cartele. Problema cea mai mare era cu laptele, rândul începându-se de la ora 12 noaptea, pentru a putea cumpăra produsul a doua zi. Salamul se vindea doar câte 200 g de persoană, iar cine dorea să ia mai mult trebuia să mai stea la rând o dată, adică alte câteva ore în şir. Situaţia ţăranilor era şi mai complicată, întrucât ei trebuiau adeseori să meargă la oraş pentru a face rost de principalele produse alimentare.
Coadă la pâine în România comunistă
4. Interzicerea iniţiativei private şi specificul industrializării sovietice
în decembrie 1946 era etatizată Banca Naţională, măsură prin care s-a limitat drastic rolul jucat în economia României de capital şi iniţiativa privată. Principalele mijloace de producţie din industrie şi domeniile conexe au fost naţionalizate prin Legea din 11 iulie 1948, prin care statul comunist a pus mâna pe 76 % din industrie, 98 % din transporturi şi comunicaţii şi 42 % din comerţ şi credit.
Peste un an, la 28 iunie 1949, fusese instituit monopolul de stat asupra exportului. Un alt pas spre impunerea unei economii de tip sovietic a fost crearea Comitetului de Stat al Planificării, care introduce primul
plan cincinal în 1950. Industrializarea a pus accentul pe industria grea, care a obţinut cele mai multe investiţii.
Din cele 45-46 % din totalul investiţiilor în economie obţinute de industrie, 80-90 % reveneau industriei grele (industria metalurgică, siderurgică, constructoare de maşini, extractivă). Modelul de dezvoltare economică a dus la schimbarea radicală a structurii pe ocupaţii a populaţiei şi a raportului urban-rural. în 1950, 74,1 % din populaţia României erau ocupate în agricultură, cifră care scade la 27,5 % în 1989.
Locuitorii satelor erau obligaţi, de asemenea, să obţină permis pentru a sacrifica un animal domestic sau altul. Dificultatea accesului la produsele de primă necesitate a dus la apariţia unor reţele informale de distribuţie, bazate pe sistemul de „pile” („blat”, în URSS), iar a fi membru de partid era un atu în acest sens. în epocă, PCR (Partidul Comunist Român) era descifrat în popor drept „Pile, Cunoştinţe, Relaţii”. Cele mai căutate produse care au devenit echivalentul de schimb, un fel de valută, erau ţigările străine, mai ales KENT, şi cafeaua. Blugii constituiau un indicator de statut social.
în 1982-1989 s-a limitat şi distribuirea energiei electrice. Aceasta era întreruptă de câteva ori pe zi, fără un anunţ prealabil. Cetăţenii erau chemaţi să scoată din funcţiune frigiderele pe timpul iernii, să nu utilizeze maşinile de spălat şi alte bunuri electro- casnice prea des şi să evite ori de câte ori se poate folosirea ascensorului.
Manifestare a cultului personalităţii lui N. Ceauşescu
56
ECONOMIE SI SOCIETATE ÎN PERIOADA CONTEMPORANĂ
DOSAR ..........................................................................................................................................
A. Penuria sub comunism
a) în anii ’80 era foarte dificil să obţii produsele de primă necesitate. Deşi aveam cartele pentru principalele produse alimentare, în magazine nu era nimic. îmi aduc aminte că la Piatra-Neamţ, unde locuiam cu părinţii, elev fiind, timp de vreo 2 săptămâni nu era nimic, dar absolut nimic, în alimentare. Ca să nu murim de foame, plecam în pădure în căutarea guliilor, pe care le fierbeam şi astfel ne mai potoleam foamea.
Robert, 40 de ani, Iaşi
b) în ultimii ani de comunism, mâncarea era puţină şi se găsea cu greu. Ca să aibă ce să pună pe masă, românii stăteau cu noaptea în cap la cozi interminabile. Mulţi dintre ei nici nu ştiau dacă vor mai găsi ceva atunci când vor ajunge în faţa tejghelei. Pâinea, laptele, carnea, uleiul şi zahărul, toate alimente de bază, erau raţionalizate.
Maria, 45 de ani, Bucureşti
B. Caracterul contradictoriu al României socialiste
Cele 7 minuni ale Epocii de Aur:
- Toată lumea avea de lucru;
- Deşi toată lumea avea de lucru, nimeni nu muncea;
- Deşi nimeni nu muncea, planul se realiza peste 100%;
- Deşi planul se realiza peste 100 %, nu găseai nimic de cumpărat;
- Deşi nu găseai nimic de cumpărat, toată lumea avea de toate;
- Deşi toată lumea avea de toate, toţi furau;
- Deşi toţi furau, nu lipsea nimic de nicăieri.
Florin Constantiniu, O istorie sinceră a poporului român
Ce urmări a avut procesul de naţionalizare a bunurilor în mâinile statului? Formulează argumente pro sau contra pentru aserţiunea: „Naţionalizarea bunurilor în proprietatea
statului român a fost o necesitate”.
Cum crezi, politica de colectivizare a agriculturii poate contribui la prosperitatea statului
şi la ridicarea nivelului de viaţă al ţăranilor?
C. Privilegiile nomenclaturii comuniste în România
Mentalul comunist, ca şi cel fascist, era cel de fortăreaţă asediată. în România, fostul cartier Jianu [ulterior Cartierul Primăverii] din Bucureşti a devenit, în 1948, o asemenea fortăreaţă, cu securişti în civil circulând pe străzile din zonă, ca să vadă cine cu cine se întâlneşte, cu miliţieni plasaţi în gherete în faţa vilelor în care sălăşluiau magnaţii totalitari cu familiile lor, cu doctori aflaţi zi şi noapte la dispoziţia mai- marilor puterii (...) în vilele cele mai impunătoare s-au instalat Dej, Bodnăraş, Chişinevschi, Ceauşescu, Voitec, Sălăjan, Borilă, Pârvulescu, Miron Constantinescu, Răutu, Moghioroş, Chivu Stoica, Preoteasa şi alţii.
(...) în 1949, Betty Luca i-a invitat pe părinţii mei la o cină. Familia Luca stătea de-acum pe undeva pe Kiseleff, într-una din reşedinţe, cu pază, cu femei de serviciu ş. a. m. d. (...) Erau instalaţi. Răutu stătea pe strada Londra, ulterior avea să stea Niculescu-Mizil acolo, Valter şi Hortensia lui erau şi ei într-o casă... Nu ştiu dacă pe părinţii mei îi interesa foarte mult casa, erau încă foarte tineri, în ’48 tata avea 35 de ani şi mama 33, apoi amândoi avuseră casă, nu veneau din nişte familii de pârliţi, nu aveau nevoie de Partidul Comunist ca să le ofere casă. Dar sigur că au acceptat. Nu li s-a părut în momentul acela că ar fi o injustiţie socială. Cred că au realizat acest lucru ulterior, mama, probabil, mai devreme...
Vladimir Tismăneanu, Lumea secretă a nomenclaturii. Amintiri, dezvăluiri, portrete, Bucureşti, Humanitas, 2012, p. 20, 64-65
Oameni mobilizaţi în susţinerea idealurilor socialiste
5 7
C a p i t o l u l 2
Studiu de caz
Economia în anii regimului lui Nicolae Ceauşescu
în anii '60-70, România a suplinit absenţa tradiţiei industriale de vârf prin importul de tehnologie avansată atât din URSS, cât şi din ţările occidentale. în anii regimului lui N. Ceauşescu, ritmurile înalte de industrializare s-au menţinut. Ramurile principale au continuat să fie siderurgia şi industria petrochimică. Au sporit investiţiile în industrie, alcătuind în 1971-1975 un indice de 49,2 %. După 1974, în condiţiile dictaturii lui Nicolae Ceauşescu, s-a adoptat o linie şi mai accelerată a industrializării. Deşi ţara importa mari cantităţi de minereu de fier, pe lângă combinatul metalurgic de la Galaţi s-a construit încă o întreprindere gigantică de acest fel, la Călăraşi. A crescut considerabil capacitatea de prelucrare a rafinăriilor. Insuficienţa de resurse proprii obliga ţara să importe mari cantităţi de petrol. în condiţiile crizei economice din anii 70, ce a cuprins ţările de peste hotare, aceasta a dus la cheltuieli financiare enorme, sporind astfel datoria externă a ţării, care a atins în 1982 13 mld de dolari. Dezvoltarea agriculturii, care a înregistrat în unii ani recolte bune, s-a confruntat cu mari dificultăţi din cauza politicii economice promovate de regimul lui N. Ceauşescu. Insuficienţa
de investiţii, nivelul scăzut de înzestrare tehnică, lipsa de îngrăşăminte minerale, atitudinea neglijentă faţă de problemele agriculturii au determinat instabilitatea acestei ramuri. La începutul anilor '80, România a intrat într-o puternică criză alimentară, Statul a fost nevoit să majoreze permanent preţurile la produsele agricole şi să întreprindă măsuri de restricţie în sistemul de alimentaţie. Populaţia s-a confruntat şi cu alte greutăţi: asigurarea insuficientă cu spaţiu locativ, lipsa energiei electrice, consumul limitat pentru încălzirea locuinţelor, restricţiile în domeniul transportului.
Rezistenţa prin cultură
în condiţiile totalului control al Partiduluiasupratuturorsferelorvieţii, una dintre formele de rezistenţă într-o societate totalitară a fost „evadarea în sine”. Acest fenomen, cunoscut şi sub denumirea de „emigraţie interioară” - spre deosebire de emigraţia „în afară”
-, a fost specific mai ales intelectualităţii, care refuza astfel colaborarea cu regimul. „Rezistenţa prin cultură” era o modalitate prin intermediul căreia indivizii se opuneau influenţei nefaste a regimului totalitar.
„Tristeţea mea aude nenăscuţii
câini pe nenăscuţii oameni cum îi latră" (Nichita Stănescu)
N. Ceauşescu în vizită la o întreprindere industrială, 1978
EVALUARE
• Explică prin ce metode a reuşit URSS să impună modelul său politic şi economic României după anul 1945.
• Identifică asemănări şi deosebiri în politica de naţionalizare a bunurilor în proprietatea statului şi colectivizarea pământului în URSS şi in România în anii ’40-'50 ai sec. al XX-lea.
• Comentează schimbările produse în societatea românească în perioada postbelică.
• Analizează consecinţele colectivizării şi industrializării în România în perioada postbelică, realizate după modelul sovietic.
• Caracterizează activitatea politică a conducătorilor României din perioada postbelică Gheorghe Gheorghiu-Dej şi Nicolae Ceauşescu.
• Descrie viaţa de zi cu zi a cetăţenilor României în anii '60-'80ai secolului al XX-lea.
• Elaborează un eseu istoric cu tema: „Specificul evoluţiei societăţii româneşti în perioada postbelică".
Analizează caracterul ideologiei promovate de autorităţile din România în perioada socialistă. Care sunt limitele acestei ideologii?