Problema sănătăţii şi a lichidării analfabetismului

10:57 0 Comments

Sănătatea depinde, în mare măsură, de obiceiurile şi deprinderile care formează stilul de viaţă al persoanelor, adică de alimentaţie, mişcarea fizică, modul nostru de viaţă (cât alcool bem sau câte ţigări fumăm), de calitatea relaţiilor sociale. Sănătatea este mai mult decât o problemă pur medicală: ea angajează ră-spunderea întregii societăţi. Destul de acută e şi problema neştiinţei de carte sau a lipsei unei strategii eficiente de afirmare a competenţelor profesionale şi civice ale cetăţenilor în comunitate.
EVOCARE
Care sunt priorităţile vitale ale omului?
Cum ne putem proteja împotriva bolilor infec- ţioase şi cu transmitere sexuală?
Care este pericolul analfabetismului pentru viitorul ţării şi al comunităţii mondiale?
Serviciile medicale de urgenţă sunt dotate cu cele mai noi tehnologii, SMURD, România
VOCABULAR
Sănătate - stare de bună funcţionare a organismului; bunăstare fizică, mintală şi socială.
Analfabetism - stare a unei persoane sau a unei colectivităţi analfabete; neştiinţă de carte.
1. Sănătatea poporului - valoare naţională
Păstrarea sănătăţii şi lupta contra bolilor se înscriu printre cele mai vechi preocupări ale omului. De altfel, cuvântul sănătate, care evocă o stare atât de preţioasă fiecăruia, apare frecvent în vorbirea curentă, nelipsind aproape niciodată cu ocazia urărilor de bine. Adresările şi scrisorile strămoşilor noştri se încheiau, de obicei, cu urarea: Fii sănătos!
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a dat o definiţie oficială a sănătăţii, formulată astfel: sănătatea este o stare de bine complet, fizic, mintal şi social, şi nu constă numai în absenţa unor boli sau infirmităţi.
Marele endocrinolog Nicola Pende descoperea următoarele patru armonii în organismul sănătos: „sănătatea este armonia funcţiunilor, aşa cum frumuseţea este armonia formelor corpului, aşa cum adevărata bunătate este armonia sentimentelor etice şi adevărata înţelepciune este armonia intelectului”.
Ca orice alt aspect al vieţii cetăţenilor, domeniul sănătăţii are nevoie de o imediată îmbunătăţire a situaţiei existente. în ultimii ani, nivelul scăzut al protecţiei sănătăţii în unele ţări duce la scăderea fertilităţii şi la apariţia altor probleme.
De aceea, multe organizaţii neguvernamentale insistă ca guvernele să se implice mai activ în monitorizarea sănătăţii populaţiei, ca parte a unei strategii naţionale majore.
Sănătatea nu reprezintă numai o problemă individuală, ci priveşte tot atât de mult societatea în întregime.
Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic.
2. Medicina omului sănătos urmăreşte să intervină activ în apărarea sănătăţii
Promovarea unor măsuri de igienizare a mediului înconjurător al localităţilor, pentru a face acest mediu cât mai favorabil sănătăţii oamenilor.
129
Capitolul 6
CURS
Universitatea de Stat ce Medicină şi Farmacie „NicoIaeTestemiţeanu'din Republica Moldova
Formarea unor deprinderi igienice la fiecare persoană, folosind toate mijloacele de instruire şi educaţie, începând cu şcoala şi continuând cu mass-media. Sănătatea nu se procură în farmacii, ci se asigură prin deprinderi igienice: igiena alimentară, igiena muncii fizice, igiena muncii intelectuale etc.
îmbunătăţirea condiţiilor de mediu la locurile de muncă şi luarea tuturor măsurilor care privesc protecţia muncii.
Aplicarea unui complex de măsuri pentru dezvoltarea normală, fizică şi mintală, a copiilor, începând cu supravegherea femeii în timpul sarcinii şi continuând cu cea a copilului şi a adolescentului.
Punerea în valoare a culturii fizice (gimnastică, sport), a excursiilor şi a vieţii în aer liber; folosirea factorilor naturali de întărire a organismului: aer, soare, munte, mare. Exerciţiile fizice reduc stresul, ne ajută să ne menţinem greutatea ideală, să fim mobili, fac ca inima noastră să funcţioneze mai bine şi ne ajută la reducerea nivelului colesterolului; de asemenea, ne protejează împotriva unor îmbolnăviri serioase ca: bolile de inimă, diabetul şi congestia cerebrală.
Promovarea unei alimentaţii raţionale, ştiinţifice, cu combaterea atât a exceselor alimentare, cât şi a subnutriţiei, a dezechilibrului în utilizarea tuturor factorilor nutritivi, a preparării complicate a alimentelor, erori care pot duce la boli de nutriţie şi ale tubului digestiv.
Luarea de măsuri privind depistarea precoce a unor anormalităţi şi tendinţe morbide, înainte ca acestea să se exprime prin suferinţe sau printr-o boală declarată.
3. Analfabetismul
Deşi civilizaţia contemporană a înregistrat mari progrese în domeniul educaţiei şi culturii, în multe state, analfabetismul a rămas să fie o problemă acută. Numărul neştiutorilor de carte, în special în statele lumii a treia, constituie 30-50 %, iar în unele ţări şi mai mult.
Ţinând seama de procesele de globalizare din ultimii ani, analfabetismul este periculos nu doar pentru ţările slab dezvoltate, ci pentru întreaga comunitate umană, ducând la acuti- zarea altor probleme globale, legate de ecologie, sărăcie, corupţie etc.
în statele în care nivelul ştiinţei de carte este destul de redus, conducerile autoritare recurg la mijloace de manipulare a cetăţenilor, care pot fi provocaţi mult mai uşor la conflicte in- teretnice şi politice. Tot aici progresează bolile şi fărădelegea.
ONU şi alte organizaţii internaţionale au iniţiat un şir de programe menite să ridice nivelul ştiinţei de carte al oamenilor. Sunt elaborate programe de alfabetizare a tinerilor, se stimulează şcolarizarea copiilor.
La începutul secolului al XXI-lea, prin conceptul de analfabetism se înţelege nu doar neştiinţa de a scrie şi a citi, ci şi incompetenţa unor persoane de a folosi raţional cunoştinţele teoretice în situaţii practice. De exemplu, în Republica Moldova, şcolarizarea copiilor practic este realizată în proporţie de 99 %, însă tot mai mulţi se conving că au nevoie nu atât de cunoştinţe şi informaţii teoretice, cât de abilităţi practice şi competenţe în domeniul în care doresc să se afirme.
Campaniile de alfabetizare rămân una dintre priorităţile forurilor internaţionale, Africa
130
DOSAR .............................................................................................................................
A. Dreptul la educaţie şi accesul la informaţia privind sănătatea şi drepturile sexual-reproductive
în prezent, fiecare persoană îşi asumă mai multe responsabilităţi, iar pentru a lua decizii mature, ea are nevoie de informaţie şi educaţie. Dreptul la informaţia privind sănătatea şi drepturile sexual-reproductive este un termen relativ nou pentru societatea noastră. Orice persoană trebuie să aibă acces la informaţia privind sănătatea şi drepturile sale sexual-reproductive. Spre exemplu, pentru a lua o decizie independentă şi liberă în privinţa unei intervenţii chirurgicale, trebuie să solicităm o informaţie deplină despre beneficiile, riscurile şi eficienţa metodelor aplicate. Având în vedere nevoia respectării opiniei şi convingerilor fiecărei persoane, o astfel de informaţie trebuie să fie prezentată intr-un mod obiectiv, confidenţial şi liber de stereotipuri.
Dreptul la asistenţă medicală şi ocrotirea sănătăţii este bine cunoscut, dar, ţinând cont de situaţia socioeconomică dificilă din republică, respectarea lui lasă de dorit. Totuşi, statul trebuie să asigure cetăţenilor săi un nivel minim de asistenţă medicală. O astfel de asistenţă trebuie să fie accesibilă, atât din punct de vedere financiar, cât şi demografic, şi să fie acordată având la bază principiile de confidenţialitate şi respectare a demnităţii persoanei.
Toate persoanele trebuie să aibă acces la noile tehnologii, sigure şi eficiente. Nimănui nu-i poate fi refuzat accesul la astfel de tehnologii dacă aceasta ar putea avea efecte benefice asupra sănătăţii. în acelaşi timp, având în. vedere apariţia multiplelor preparate şi a unor tehnologii noi, nu trebuie să uităm de dreptul nostru de a cere de la persoanele competente o informaţie deplină despre calitatea noilor preparate şi efectele lor negative asupra sănătăţii omului.
Crezi că femeile au întreprins paşi serioşi pentru a-şi promova egalitatea în drepturi cu bărbaţii?
Puţine tragedii din istoria umanităţii i-au alarmat pe oameni intr-o asemenea măsură ca SIDA. De ce? Pornind de la spusele gânditorului Leon Daubet: „Epocile istorice au propriile boli: secolul XIV - ciuma; secolul XVI - sifilisul; secolul XIX - tuberculoza; secolul XX - cancerul; secolul XXI - SIDA..analizează riscul bolilor cu transmitere sexuală mai ales pentru persoanele tinere.
B. SIDA - sindromul imunodeficienţei dobândite - boala secolului al XXI-lea
La sfârşitul anilor ’70 ai secolului trecut, medicii americani au depistat cazuri rare de îmbolnăvire legate de dereglarea sistemului imunitar. în 1981, această boală a fost numită SIDA.
Pătrunzând în organism, virusul se înmulţeşte şi atacă leucocitele. în prima etapă, omul pare sănătos, dar devine o sursă de molipsire pentru alţii, în cea de a doua etapă de evoluţie, care începe peste câţiva ani, simptomele se conturează. Se observă o slăbire a organismului, astenie, virusul afectând sistemul imunitar în aşa fel, încât organismul nu poate rezista nici la cele mai uşoare boli. în etapa a treia, bolnavul este afectat de o maladie rară sau chiar de câteva, din cauza cărora moare.
Actualmente, bolnavi de SIDA există în toate statele lumii, inclusiv în Republica Moldova. Până în anul 2007, în Republica Moldova au fost înregistrate peste 3,5 mii de persoane seropoziti- ve, majoritatea lor fiind fără ocupaţie, aflându-se în penitenciare şi ducând un mod de viaţă nesănătos. 71 % au vârsta sub 30 de ani.
HIV/SIDA este o maladie incurabilă, deşi există preparate experimentale care pot încetini procesul de avansare a bolii.
Câteva ţări occidentale, dar şi China, au reuşit totuşi să reducă BST prin prevenire şi educaţie, în multe comunităţi sunt iniţiate programe educaţionale. Astfel, riscul de îmbolnăvire de bolile cu transmitere sexuală depinde în mare măsură de comportamentul persoanelor şi poate fi redus prin practicarea unui mod de viaţă sănătos.
Marele baschetbalist american Earvin „Magic" Johnson este cunoscut prin faptul că a reuşit să se vindece de HIV/SIDA
131
C a p i t o I u ! 6
Studiu de caz
în secolul al XXI-lea, pedagogia pentru competenţe ia locul pedagogiei pentru cunoştinţe
în ultimii ani, în multe state sunt elaborate programe de perfecţionare a sistemului educaţional, accentul punându-se pe formarea la tineri a unor competenţe cu caracter de integrare în comunitate. Absolvenţii şcolilor se conving tot mai mult că cunoştinţele capătă valoare deplină doar dacă sunt integrate în structuri de aplicaţie, împreună cu abilităţile şi atitudinile, în rezolvări de probleme şi situaţii create de existenţa cotidiană. în realitate, învăţământul poartă încă un caracter academic.
Principiul fundamental după care se conduce procesul educaţional este cel al participării active şi conştiente a copilului la asimilarea cunoştinţelor şi la formarea personalităţii sale. Devenit subiect al educaţiei, el se dezvoltă prin acţiuni, prin activitate personală. Elevul nu trebuie să-şi însuşească în mod pasiv cunoştinţele, ci să joace un roi activ, dezvoltându-şi tehnici pe care le va aplica în învăţare şi datorită cărora îşi va mări şansele de reuşită. învăţarea prin acţiune stimulează gândirea şi trăirile individului, astfel încât se ajunge la o modalitate comprehensivă de a evalua personal o serie de valori.
Astfel, se simte tot mai mult necesitatea de a trece la un învăţământ de calitate. Predarea-învăţarea de calitate se realizează nu pentru a-i pune pe elevi să îndeplinească cerinţele profesorului, ci pentru că este un serviciu acordat elevului ca să-şi formeze propriul destin. Totodată, este important şi faptul că învăţarea elevului ar trebui să se sprijine pe educaţia incluzivă - rezolvarea problemelor de perspectivă -, şi nu pe educaţia remediară - rezolvarea unor probleme deja existente.
EVALUARE
• Determină locul problemelor privind sănătatea şi analfabetismul printre celelalte probleme globale ale omenirii.
Stabileşte consecinţele răspândirii bolilor infecţi- oase şi cu transmitere sexuală pentru viitorul omenirii.
• Elaborează un proiect de consolidare a sănătăţii populaţiei în comunitatea ta.
® Exprimă-ţi părerea cu privire la următoarea aserţiune: „Analfabetismul ieri era înţeles drept neştiinţă de carte, iar azi, ca incompetenţa indivizilor de a se descurca în viaţă".
Analizează situaţia tinerilor. Cu ce probleme se confruntă aceştia?
Absolvenţi pe tipuri de instituţii de învăţământ şi pe ani în Republica Moldova
Totai (persoane)
60000; 55 000 50 000 45 000 40000 35 000 30 000 25 000 20 000 15 000 10 000 5 000
2000
2005
2011
iUlK Gimnazii
Licee/şcoli medii de cultură generală/instituţii de învăţământ secundar profesional illlf Colegii
—B Instituţii de învăţământ superior
D Biroul Naţional de Statistica