Sinteză si evaluare

10:48 0 Comments

REŢINE!
in epoca contemporană, gândirea politică a fost influenţată de idealurile naţiunilor ca formă de exprimare a suveranităţii poporului.
După Primul Război Mondial, mişcările naţionale au provocat schimbări radicale în viaţa politică şi economică a popoarelor.
în perioada postbelică, lupta pentru realizarea idealurilor minorităţilor naţionale a căpătat un nou caracter, odată cu declaraţiile de respectare a drepturilor şi libertăţilor omului.
în România şi în Basarabia, structura eînodemografică a influenţat atât viaţa cotidiană a majorităţii româneşti, cât şi pe cea a minorităţilor naţionale conlocuitoare.
La sfârşitul secolului al XX-iea, în Republica Moldova au fost adoptate un şir de documente care au reglementat problematica naţională.
II. GÂNDIRE CRITICĂ
Pe ce principii se bazează popoarele în lupta lor de afirmare naţională?
De ce naţionalismul a devenit una dintre formele de manifestare a naţiunilor în epoca contemporană? De ce în perioada contemporană se activizează şi problematica naţională?
Cum pot fi soluţionate problemele interetnice fără a se recurge la conflicte şi războaie?
III. EXPRIMĂ-ŢI OPINIA
în ceea ce priveşte abordarea naţionalismului ca doctrină, pot exista două răspunsuri diferite:
a) naţionalismul nu este o doctrină sau o ideologie, ci o metodă, printre altele, de mobilizare politică, în folosul unor elite, care îl utilizează fără a-i considera drept filosofia lor generală de organizare a societăţii;
b) naţionalismul este expresia loialităţii şi devotamentului!! faţă de propria naţiune. Specifică naţionalismului este idealizarea istoriei-, culturii şi tradiţiilor naţiunii proprii, contrapuse deseori celor ale altor naţiuni. Obiectivele centrale ale naţionalismului sunt crearea unui stat naţional şi apărarea'- acestuia faţă de pericole reale sau imaginare venite din partea altor naţiuni.
Ce opinie susţii? Argumentează.
IV. PERSONALITĂŢI ISTORICE
Analizează ideile marilor gânditori cu referire la naţiune şi formulează o definiţie proprie:
„O naţiune este o entitate teritorială cu care membrii ei au o legătură afectivă şi în care investesc un sens moral. Naţionalitatea este identitatea colectivă pe care membrii unei naţiuni o capătă prin identificarea cu naţiunea. Fuziunea teritoriului cu iimba este cea care dă naştere naţiunii: naţiunea este o comunitate în comunicare cu vatra sa." T K Oorrmen, sociolog indian
„Naţiunea este o colectivitate în cadrul unui teritoriu clar demarcat, care este subiectul unei administraţii unitare, monitorizată de aparatul intern al statului şi al aitor state."
Anthony Giddens, sociolog englez
86
P R O B L E M A I D E N U T A R l «S L I M E A C O N T EM P O R A N Ă
„Naţiunea este un grup etnic care se autodiferenţiază... Viziunea proprie a unui grup despre el însuşi, mai curând decât caracteristicile „tangibile", constituie esenţa în stabilirea existenţei sau ne- existenţei unei naţiuni." ivo/feer Connor, sociolog american
„Ţinta finală a naţiunii este formarea unui stat naţional."
Ernest Geilner, sociolog şi antropolog britanic
V . RELAŢIA CA UZĂ - EFECT
Demonstrează relaţia de cauzalitate dintre politica statelor cu regimuri totalitare şi situaţia minorităţilor naţionale ale acestora.
VI. STUDIEREA IZVOARELOR
Dintr-o rezoluţie bolşevică din 1917 cu privire la problema naţională.
„Politica de asuprire naţională, lăsată moştenire de absolutism şi monarhie, este sprijinită de moşieri, capitalişti şi de mica burghezie, interesate să -şi apere privilegiile de clasă şi să-i dezbine pe muncitorii de diferite naţionalităţi. Imperialismul contemporan, accentuând tendinţa de a subjuga popoarele slabe, constituie un nou factor de intensificare a asupririi naţionale.
Desfiinţarea asupririi naţionale, în măsura în .care ea poate fi realizată . cociriarea capitalist i este posibilă decât în condiţiile unei orânduiri republicane consecvent democratice şi ale unei conduceri consecvent democratice a statului, care să asigure deplina egalitate în drepturi tuturor naţiunilor şi limbilor.
Trebuie să se recunoască tuturor naţiunilor din cuprinsul Rusiei dreptul ia liberă despărţire şi la formarea unui stat independent. Negarea acestui drept şi neluarea de măsuri care său asigure realizarea în practică echivalează cu sprijinirea politicii de cotropiri sau anexioniste. Numai recunoaşterea de către proletariat a dreptului naţiunilor la despărţi- v . i anin Cuvântare privind pfoMema re asigură solidaritatea deplină a muncitorilor aparţinând naţională, 29 aprilie 1917 unor naţiuni diferite şi contribuie la o apropiere cu adevărat democratică între naţiuni."
VII. AUTODEZVOLTARE
Selectează informaţii din presă sau de pe paginile web, colectându-le într-un portofoliu, despre afirmarea naţiunilor în: statele dezvoltate din Asia şi America; statele din Europa de Est;
România;
Republica Moldova.