Situaţia grupurilor etnice în România interbelică. Specificul Basarabiei

10:47 0 Comments

în 1918, în conformitate cu dreptul la autodeterminare, românii din fostele imperii Habsburgic şi Ţarist s-au unit cu Regatul Român. Pe de altă parte, la fel ca în cazul altor ţări din Europa Centrală şi de Est, apărute sau extinse după Primul Război Mondial, unirea într-un singur stat a unor provincii cu tradiţii particulare, cu o structură etnică eterogenă şi cu un statut contestat de fostele metropole, a provocat profunde crize, care au afectat atât cotidianul majorităţii româneşti, cât şi pe cel al minorităţilor.
EVOCARE
în ce condiţii a avut loc procesul de unire a teritoriilor româneşti într-un singur stat unitarîn anul 1918?
Care au fost similitudinile dintre acţiunile unioniste din Basarabia, Bucovina şi Transilvania?
Cum s-a produs recunoaşterea internaţională a Marii Uniri?
Imagine de la Marea Adunare Naţională de la Alba-lulia (1 decembrie 1918)
VOCABULAR
Stat unitar - stat având o guvernare şi o administraţie unică.
Stat naţional - stat întemeiat pe ideea naţională: cultură, limbă, istorie, tradiţii, obiceiuri etc.
Regionalism - atitudine de supraapreciere a unei provincii în cadrul unui stat.
1. Structura etnodemografică a populaţiei României şi Basarabiei în perioada interbelică în ajunul Primului Război Mondial, dintr-un total de cca 7,7 mln de locuitori, românii reprezentau cca 88,4 % din populaţia Vechiului Regat. După Marea Unire, ponderea minorităţilor a crescut semnificativ, majoritatea populaţiei de altă origine etnică fiind concentrată în noile provincii. La 1930, în Transilvania, alături de românii majoritari, locuiau mai ales maghiari şi germani, în Bucovina era mare ponderea ucrainenilor şi germanilor, iar Basarabia număra o importantă populaţie de ucraineni şi ruşi. în majoritatea regiunilor ţării locuiau şi foarte mulţi evrei. O altă caracteristică a structurii populaţiei în România interbelică, mai ales în provinciile alipite la 1918, a fost reprezentarea sporită a minorităţilor în mediul urban.
Potrivit recensământului din 1930, în Basarabia, dintr-un total de 2 846 402 de locuitori, 56,2 % erau români, 12,3 % - ruşi, 11,0 % - ucraineni, 7,2 % - evrei, 5,7 % - bulgari, 3,4 % - găgăuzi, 2,8 % - germani, restul fiind format din grupuri etnice mai mici. în ceea ce priveşte populaţia rurală, românii constituiau majoritatea absolută în judeţele din partea centrală şi de nord a Basarabiei. în extremitatea de nord a provinciei locuia un număr foarte mare de ucraineni, iar în sud era considerabilă ponderea bulgarilor, găgăuzilor şi germanilor. în mediul urban, prezenţa românilor era redusă, cea mai mare parte concentrându-se la periferia oraşelor importante şi în târguri. Dintre minorităţile etnice, cel mai mare procent al urbanizării îl aveau evreii şi ruşii. La 1930, din cei cca 115 000 de locuitori ai Chişinăului, cca 41 000 erau evrei, iar 19 500 - ruşi.
După ocuparea Basarabiei de către URSS (28 iunie 1940) şi intrarea României în război de partea Germaniei (22 iunie 1941), au avut loc importante modificări în structura etno-de- mografică a populaţiei, de care au fost afectaţi mai ales evreii şi germanii (vezi studiul de caz Holocaustul şi studiul de caz pe această temă).
74
PROBLEMA 1DENTITARĂ ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ
CURS .................................................................................................................................
2. Problematica etnică regională şi politica autorităţilor faţă de minorităţi
în perioada interbelică, minorităţile naţionale reprezentau 28,1 % din populaţia României. Statul a asigurat cadrul legal prin care a fost garantată egalitatea în drepturi cu ceilalţi cetăţeni. Aceasta s-a exprimat prin varietatea de opţiuni politice, libertăţi culturale şi confesionale.
La fel ca în alte ţări din regiune, alături de entuziasmul pentru cauza naţională, pe toată durata perioadei interbelice au existat şi foarte multe conflicte între reprezentanţii elitelor din diferite regiuni istorice ale României. Acest lucru se explică şi prin faptul că, de-a lungul aflării în componenţa unor structuri statale diferite, românii din Transilvania, Basarabia şi Bucovina au dezvoltat tradiţii culturale şi mentalităţi proprii, care nu erau întotdeauna similare cu cele din Vechiul Regat şi se identificau cu un anumit sentiment de solidaritate regională transetnică.
Din punctul de vedere al unei părţi a elitei româneşti, o altă problemă pentru asigurarea unităţii şi eficienţei statului era reprezentată de faptul că, în toate provinciile amintite, grupurile minoritare formau majoritatea în mediul urban, aveau o rată a alfabetizării superioară majorităţii etnice româneşti şi deţineau un important potenţial economic. Acest lucru a provocat nemulţumiri mai ales în mediul intelectual (de pildă, în universităţi), care au evoluat în diferite mişcări naţionaliste extremiste şi antisemite. încercările autorităţilor de a asigura creşterea reprezentării românilor în structura populaţiei oraşelor, inclusiv printr-o politică de multe ori discriminatorie în domeniul administraţiilor locale, al instituţiilor culturale şi de învăţământ, dar şi în industrie şi comerţ, au provocat confruntări motivate etnic. Sentimentul de suspiciune şi neîncredere dintre români, pe de o parte, şi unele grupuri etnice, pe de altă parte, era alimentat şi de iredentismul unor lideri ai minorităţilor importante din România şi de politica revizionistă dusă faţă de România de către URSS, Ungaria şi Bulgaria (doc. B). Chiar şi în aceste condiţii, pe durata aproape întregii perioade interbelice, minorităţile din România au putut dezvolta o viaţă culturală şi politică proprie.
3. Cazul Basarabiei
Situaţia grupurilor etnice din Basarabia în anii 1918-1940 a fost în mare parte similară cu aceea a minorităţilor din alte provincii devenite parte a statului român la 1918. Pentru unele minorităţi, intrarea Basarabiei în componenţa României a avut urmări pozitive imediate, aşa cum a fost, de pildă, cazul germanilor, ameninţaţi în timpul Primului Război Mondial cu deportarea (vezi studiul de caz). Pe de altă parte, au existat şi minorităţi care au fost nemulţumite de unirea cu România. Rezervele evreilor, de pildă, erau alimentate de teama că în noul stat nu vor putea profita de libertăţile promise de revoluţia rusă.
Urmărind lichidarea consecinţelor politicii ţarismului, autorităţile române interbelice au încercat să compenseze nivelul scăzut al şcolarizării românilor, ponderea redusă a acestora în diverse domenii (activităţi intelectuale, industriale şi comerciale) şi dominarea cvasito- tală a limbii ruse în mediul urban (inclusiv în rândul elitei moldoveneşti) printr-o politică culturală intervenţionistă, mai ales în domeniul învăţământului. Românizarea sistemului de învăţământ de stat, încheiată în anul 1922, a fost una dintre primele măsuri prin care s-a urmărit impunerea rapidă a limbii române în viaţa cotidiană (cultură, administraţie, economie). Chiar şi în condiţiile unei politici restrictive, minorităţile din Basarabia au construit în perioada interbelică o activitate culturală clar individualizată. După 1918, în Basarabia şi-au găsit refugiu oameni de cultură ruşi şi ierarhi ai bisericii ortodoxe care au fost obligaţi să părăsească Rusia Sovietică. Unii dintre aceştia au colaborat şi la ziarele de limbă rusă, care au avut un tiraj superior publicaţiilor în limba română.
Viaţa culturală a comunităţii ruse din Basarabia a profitat între 1918 şi 1940 şi de pe urma unor turnee ale unor mari cântăreţi, actori, pianişti din emigraţia rusă. Pentru evrei, deosebit de importante au fost activităţile în organizaţiile religioase şi de întrajutorare. Foarte mulţi etnici evrei din Basarabia au frecventat universităţi din Bucureşti, Iaşi şi Cernăuţi. Deosebit de active au fost şi asociaţiile comerciale, meşteşugăreşti şi sportive.
C a p i t o l u l 3
A Poziţia unor lideri politici din Transilvania faţă de politica
autorităţilor centrale în provincie imediat după Unire
„Obişnuită de multă vreme cu propria sa viaţă politică, diferită de restul României în virtutea culturii sale intelectuale, a obiceiurilor şi a intereselor sale economice, Transilvania aştepta un tratament diferit din partea Vechiului Regat... Nemulţumirea este alimentată de continuarea unei stări de asediu intensificate de arestări, de numeroase expulzări şi de închiderea multor şcoli în care personalul didactic a refuzat să jure credinţă.”
B. Despre relaţiile dintre autorităţile române şi unele minorităţi (1930)
„Opinia publică românească crede că activităţile şi campaniile unora dintre minorităţi, şi în special ale minorităţii maghiare, nu urmăresc obţinerea unei îmbunătăţiri a situaţiei lor ca minoritate, sau a minorităţilor în cauză, ci mai curând menţinerea unei stări de agitaţie, nelinişte şi nemulţumire, pentru a induce în străinătate impresia că statutul teritorial actual nu se poate menţine şi că trebuie, în consecinţă, să gândim la o revizuire a frontierelor.”
Pablo de Azcarate, preşedinte al Secţiei minorităţilor de pe lângă Liga Naţiunilor
Cum explici expresia: „Transilvania aştepta un tratament diferit din partea Vechiului
Regat”?
Port naţional bulgar din Basarabia, foto: Mihai Potârniche
D 0
SAR
L Structura etnică a populaţiei României în
1930
Grupul etnic
Număr
% :
Români
12 981 324
71,9
Maghiari
1 425 507
7,9
Germani
745 421
4,1
Evrei
728 115
4,0
Ucraineni, ruteni, 594 571 huţuli
3,3
Ruşi
409 150
2,3
Bulgari
366 384
2,0
Ţigani
262 501
1,5
Alţii
544 055
3,0
Total
18 057 028
100,0
D. Ponderea românilor în structura populaţiei pe regiunile istorice în 1930
Din totalul Din populaţia populaţiei urbană (%) (%)
Media pe ţară
71,9
58,6
Vechiul Regat (Muntenia, Moldova, Dobrogea)
88,5
74,3
Transilvania
57,8
34,7
Bucovina
44,5
33,0
Basarabia
56,2
31,0
Cum a influenţat ponderea mai mare a minorităţilor etnice la oraşe orizontul cultural şi politic al locuitorilor României în perioada interbelică?
76
PROBLEMA IDENTITARĂ ÎN LUMEA CONTEMPORANĂ
Studiu de caz
Germanii din Basarabia
Aşezarea germanilor în sudul Basarabiei, la fel ca a bulgarilor şi găgăuzilor, a avut loc după anexarea provinciei de către Rusia (1812). Germanii au fost constrânşi de condiţiile politice şi economice dificile din locurile natale din Germania propriu-zisă să-şi caute „o patrie adoptivă", iar decizia de a se strămuta în Basarabia a fost stimulată de privilegiile pe care le-au obţinut de la autorităţile ţariste. La recensământul rus din 1897, au fost înregistrate 60 206 persoane de origine etnică germană, iar la cel românesc din 1930 - 81 089. în timpul Primului Război Mondial, germanii din Basarabia au fost acuzaţi de către autorităţile ruse de colaboraţionism cu Puterile Centrale şi urmau să fie deportaţi în Siberia.
Unirea Basarabiei cu România a avut urmări imediate şi pentru comunitatea germană, însemnând înlăturarea haosului, a fricii de a fi deportaţi sau de a fi expropriaţi. Imediat după 1918, autorităţile române au văzut în germanii din Basarabia un element stabilizator, într-o regiune în care protestele minorităţilor (stimulate şi dirijate de către sovietici) au luat şi forme violente.
Formată în special din ţărani, comunitatea germanilor din Basarabia nu a fost pregătită pentru sacrificii financiare în vederea sprijinirii unor proiecte politice şi culturale majore. Ineficienţa organizaţiilor germanilor din Basarabia şi nemulţumirile legate mai ales de politica de românizare a şcolilor a deschis la începutul anilor '30 calea pentru sporirea influenţei în Basarabia a unor organizaţii din Transilvania, inclusiv a grupărilor naţional-socialiste. Orientarea către Germania a condus, în cele din urmă, la decizia de a se strămuta pe teritoriul Reich-ului. în urma unui acord încheiat cu URSS, guvernul german a iniţiat în toamna anului 1940 o amplă acţiune de strămutare, care a cuprins 93 500 de persoane. Cele mai multe dintre acestea au fost aşezate în anii războiului în regiuni poloneze ocupate, iar după înfrângerea armatelor fasciste s-au refugiat în partea de vest a Germaniei.
E V A L U AR E
Explică de ce, după Marea Unire din 1918 ponderea minorităţilor etnice din România a crescut semnificativ. Descrie diversitatea etnică şi culturală a României în perioada interbelică.
în ce constă specificul evoluţiei Basarabiei în cadrul României Mari? Efectuează o investigaţie şi elaborează o comunicare cu referire la situaţia unei minorităţi etnice din Basarabia interbelică. Apreciază cadrul legal asigurat minorităţilor etnice din România interbelică.
Ce interese manifesta Germania prin politica de strămutare a nemţilor din Basarabia?
Documente
1. Necesitatea asigurării egalităţii în drepturi a tuturor cetăţenilor României:
„Nu voim, ca asupriţi ce am fost, să devenim asupritori. Voim să asigurăm libertatea pentru toţi şi dezvoltarea pentru toate popoarele, conlocuitoare.).” •
Iuliu Maniu,.l decembrie 1918
Comentează extrasul din document: „...asigurăm libertatea pentru toţi şi dezvoltarea pentru toate popoarele conlocuitoare..,”. Cum se înscrie în cadrul legal politica faţă de evrei?
2. Din Decretul-lege privind starea juridică a locuitorilor evrei din România, 1940: Art. 7. Evreii nu pot fi;
a) funcţionari publici de orice fel...;
b) membri ai consiliilor de administraţie ale întreprinderilor de orice natură...; g) militari;
j) oameni de serviciu în instituţiile publice...