.png)
Cultura de masă
în sec. al XX-lea, cultura se dezvoltă după regulile societăţii capitaliste, având la bază o piaţă liberă. Astfel, bunurile culturale sunt create după procedeele industriale ale standardizării, raţionalizării şi diviziunii muncii, fiind destinate consumului. Destinată pentru piaţă, cultura de masa, numită şi comercială (showbizul, „industria divertismentului"), nu înseamnă cultura maselor, ci cultura destinată maselor.EVOCARE
• Cum a evoluat atitudinea faţă de cultură a diferitelor categorii de populaţie pe parcursul istoriei?
» Ce include în sine expresia „bunuri culturale"?
• Prin ce trăsături specifice s-a evidenţiat secolul al XX-lea?
Publicitatea - un element indispensabil al culturii de masă
VOCABULAR
Contracultură - cultură de tip protestatar, care se pronunţă contra oricăror forme oficiale şi a oricăror convenţionalisme.
Star-system - sistem hollywoodian, care consta în promovarea de către marile companii a unei vedete de cinema prin intermediul unei politici comerciale active (publicitate masivă, interviuri, conferinţe de presă, apariţii la radio şi TV).
Fairplay - acceptare loială a regulilor; joc cinstit.
VIP - abreviere de la englezescul Very Important Person. Persoană faimoasă, care pretinde un tratament privilegiat faţă de oamenii de rând.
1. Cultura destinată maseior
în secolul al XX-lea continuă procesul de dezintegrare a formelor tradiţionale de cultură, dominantă devenind cultura de tip urban. Progresele statului bunăstării generale (welfare state) au contribuit la prosperarea celei mai mari părţi a populaţiei (în perioada postbelică, britanicii cheltuiau doar 30 % din venituri pentru hrană şi întreţinere) şi la sporirea populaţiei instruite, lărgind cererea de producţie culturală. Producţia de carte devine masivă. Pentru satisfacerea publicului apar ediţii de buzunar, care pot fi citite oriunde. Creşte vertiginos tirajul ediţiilor de succes, în toată lumea se răspândeşte noţiunea de bestseller, cea mai vândută carte, în anii ’90, în statele cele mai dezvoltate, fiecare al patrulea locuitor citea o carte pe săptămână. Foarte populare devin târgurile internaţionale de carte (Frankfurt, Londra, Barcelona, Bucureşti), care atrag anual sute de mii de cititori.
Dezvoltarea vertiginoasă a radioului şi a televiziunii marchează începutul unei epoci de masă. în Europa, soldaţii americani din Primul Război Mondial aduc jazzul, care, alături de tangoul argentinian, cucereşte rapid publicul. Nume ca Louis Armstrong, Billy Holliday, Glenn Miller popularizează genul. Muzica „uşoară” începe să se opună muzicii „serioase” (clasice), câştigând teren. Radioul propagă genurile noi, iar creaţia muzicală se pune pe bandă rulantă. Apare şlagărul (în versiunea engleză hit), melodie simplă, a cărei menire era să se memoreze şi să facă mai multe vânzări. în România interbelică au apărut astfel de piese de succes ca Ionel, lonelule (Claude Romano), Roata morii se-nvârteşte (Ion Vasilescu), Căsuţa noastră (Petre Popescu-Peppo) şi Sanie cu zurgălăi (Richard Stein, pe versurile lui Liviu Deleanu).
Deoarece industria distracţiilor era strâns legată de piaţă, se impuneau metode de cunoaştere a „cererii” publicului. Astfel apar primele sondaje de opinie, efectuate de George Gallup (1935), iar publicitatea devine unul dintre motoarele principale de propagare a producţiei artistice noi.
2. Star-system
Extrem de profitabilă a fost industria filmului. Cel mai mare producător a fost SUA, cu centrul la Hollywood, o suburbie a Los Angelesului. Anume aici se dezvoltă sistemul,
112
C U R S
C U L T U R A I N L U M E A C O N T E M P O R A N Ă
în care „vedeta” constituie elementul-cheie al industriei cinematografice, având menirea să atragă spectatorii, pentru a creşte vânzările de bilete. De aceea, starul este o figură charisma- tică, învăluită de mit, având un cod comportamental şi vestimentar conform personajului pe care îl incarnează. Primele staruri au fost Mary Pickford, Charlie Chaplin, Marlene Dietrich, Greta Garbo etc. După război, se impune figura lui Marilyn Monroe, cea mai mediatizată actriţă a secolului. Şi în alte domenii, sistemul de vedete se impune pentru promovarea unor produse culturale. Radiourile, televiziunile, casele de discuri şi marile edituri produc staruri în serie, pentru a obţine de la producţiile proprii încasări cât mai mari. Creşterea rolului televiziunii în societate a dus la apariţia starului TV. Moderatorii de emisiuni, prezentatorii de ştiri, precum şi actorii din serialele televizate (soap opera) devin figuri publice de primă importanţă. Există şi scriitori „la modă”, care captează atenţia publicului graţie unor politici abile ale editurilor (Ian Fleming, Georges Simenon, Paulo Coelho, Dan Brown, Viktor Pelevin, Mircea Cărtărescu, Aureliu Busuioc etc.).
Dezvoltarea industriei muzicale a dus, după cel de-al Doilea Război Mondial, la apariţia starului rock. Elvis Presley a fost întruchiparea succesului comercial şi un simbol al generaţiei tinere. Anii ’60 constituie era britanicilor de la „The Beatles” (1958-1969), care au dat naştere şi unui fenomen de psihoză colectivă în rândul tineretului, numit beatlemania. Spre sfârşitul carierei, ei au devenit lideri incontestabili ai întregii subculturi juvenile. Figuri „iconice” ale muzicii pop au ajuns Michael Jackson şi Madonna. în spaţiul românesc, pe parcursul deceniilor, de o popularitate enormă s-au bucurat interpreţi ca Dan Spătaru, Aura Urziceanu, Loredana Groza, Sofia Rotaru, Ion Suruceanu, precum şi formaţiile „Phoenix”, „Semnal M”, „Noroc”. în anul 1981 apare prima televiziune care transmite doar programe muzicale - Music Television (MTV). Imaginea începe să joace un rol precumpănitor în industria showbizului şi în societatea contemporană, în general. VIP-urile devin un element indispensabil al spaţiului media.
Puterea televiziunii asupra spiritelor este extrem de mare, mai ales în domeniul politic. Ideile politice se promovează după MTV-muzica trebuie mai degrabă acelaşi mecanism să arate bine decât să sune bine ca gj orice aR produs - prin intermediul repetării mesajului (publicitate), astfel producându-se manipularea conştiinţelor.
3. Sportul
O formă a culturii în masă este sportul. Considerat iniţial drept o formă a igienei şi sănătăţii corporale, acesta devine rapid un element important al culturii timpului liber, transformându-se într-o adevărată industrie de divertisment. Jocurile Olimpice, de vară şi de iarnă, atrag cu fiecare ediţie un număr tot mai mare de ţări, fiind percepute ca nişte com- petiţii-simulacre ale războiului, unde există învingători şi învinşi, dar fără vărsări de sânge.
Sportul-rege este fotbalul, inventat de englezi, care, datorită simplităţii regulilor, se răspândeşte vertiginos în toată lumea. Campionatele mondiale de fotbal între ţări (din 1930), apoi competiţiile internaţionale inter- cluburi (1956) strâng audienţe enorme datorită mass-mediei. Veniturile încasate de drepturile de retransmitere TV transformă sportivii în adevărate staruri, cu salarii considerate adesea exorbitante (un salariu săptămânal de 200 de mii de lire sterline!). De aceea, spiritul sportiv este sacrificat pentru obţinerea rezultatului cu orice preţ (dopaj, simulări, trişări). Deoarece publicul doreşte un sport onest, forurile abilitate duc o campanie pentru pro- m o v a r e a spiritului de fairplay.
Legendarul antrenor Bill Shankley spu- nea:„Unii consideră că fotbalul este o chestie de viaţă şi de moarte. Pot să vă asigur că este mai mult decât atât".
113
C a p i f o ! u ! 5
........................................................................................................................... DOSAR
A. Lista selectivă a
celor mai vândute
cărţi din istorie
Cartea
A u torul
Limba
Numărul de exemplare
1
Biblia
Revelată
Ebraică, ara- maică, greacă
5-6 mld
2
Cartea Roşie
Mao Zedong
Chineză
900 mln
3
Coranul
Revelată
Arabă
800 mln
4
Don Quijote
Cervantes
Spaniolă
500 mln
5
Dicţionarul Xinhua
Wei Jiangong (editor)
Chineză
400 mln
6
Contele de Monte-Cristo
Alexandre Dumas
Franceză
200 mln
7
Harry Potter şi piatra filosofală
J. K. Rowling
Engleză
120 mln
8
Stăpânul inelelor
J. R. R. Tolkien
Engleză
100 mln
B„ Interzicerea formaţiei „Noroc"
21 decembrie 1970 în ultimul timp, presa republicană a indicat de nenumărate ori că ansamblul vocal-instru- mental „Noroc” în creaţiile sale se îndepărtează tot mai mult şi mai mult de normele de comportament ale colectivelor de estradă acceptate în ţara noastră. Ansamblul „Noroc” a început să ignore nu numai publicul, dar şi repertoriul, care se modifica substanţial, mai ales atunci când colectivul concerta în afara republicii.
La CC al UTCL din Moldova şi la redacţiile de tineret republicane veneau scrisori din diferite oraşe şi raioane ale republicii în care adesea se exprima nemulţumirea faţă de repertoriul, comportamentul scenic al unor membri ai colectivului, precum, şi faţă de calitatea joasă a interpretării.
CC al UTCL din Moldova, în nenumărate rânduri, a indicat membrilor colectivului ansamblului „Noroc” asupra necesităţii de a respecta o etică comportamentală în timpul concertelor, precum şi asupra calităţii repertoriului, dar acesta nu a tras concluziile de rigoare şi, tot mai des, se îndepărta de la repertoriul aprobat de Ministerul Culturii, interpretând mai ales creaţiile beatles-ilor engelzi, francezi, italieni şi americani.
Tineretul republicii se află în nedumerire cum a reuşit acest colectiv desfiinţat (prin ordinul Ministrului Culturii al RSSM din 16.09.1970, n.n.) să fie angajat în întreaga sa componenţă la Conservatorul din Tarnbov sub denumirea „Noroc”, concertând în numele acestei filarmonici în întreaga ţară.
După o luna de la desfiinţarea ansamblului „Noroc”, la Chişinău a venit în turneu ansamblul vocal-instrumental din Leningrad „Poiuşcie ghitarî”, in jurul căruia în oraş începe o agitaţie a unei părţi a tineretului. După concert, multă lume, pe bună dreptate, observa câ, după maniera de interpretare, acest colectiv este mai condamnabil decât ansamblul „Noroc”.
Şi mai inadecvat era repertoriul ansamblului „Poiuşcie ghitarî”: din 26 de piese, care au fost interpretate în faţa publicului, 11 au fost preluate dintr-un repertoriu străin tineretului sovietic, şi anume din cel occidental.
Comitetul Central al UTCL din Moldova şi-a exprimat poziţia în aceste probleme faţă de CC al UTCL din UR8S şi faţă de comitetele comsomo- lului clin Leningrad şi din Tarnbov.
Secretarul CC al UTCL din Moldova P, Lucinschi, ll.XII.70
La ce „norme de comportament” se referă autorul în document? Care este pericolul controlului absolut al oamenilor de cultură din partea responsabililor ideologici de partid? Scrie un răspuns succint autorului acestui document din perspectiva dezvoltării libere a artei şi a dialogului intercultural.
114
C U L T U R A Î N L U M E A C O N T E M P O R A N Ă
Studiu de caz
Subcultura tineretului
Ideea de subcultura presupune existenţa mai multor culturi autonome în cadrul unei culturi sau societăţi globale. Subcultura tineretului se manifestă în anii '60, prin afişarea opoziţiei faţă de valorile culturii tradiţionale a celor maturi.
în anii postbelici, la nivel global, poate fi observată o creştere a ponderii tineretului în societate. în primul rând, este vorba de mutaţii pe plan demografic, rezultat al baby-boom-u\u\ din anii '40—'50. Apoi progresele în instruirea publică, în statele occidentale şi în
blocul comunist, prin generalizarea învăţământului obligatoriu până la 16 ani.
Progresele economice şi creşterea nivelului general de trai au dus la apariţia unei „pieţe" destinate tinerilor. Aceştia aveau nu numai „bani de buzunar" de la părinţi, ci şi puteau să devină independenţi economic (în anii '60, în SUA, peste 50 % din băieţii de 16 ani aveau deja locuri de muncă). Industria distracţiilor s-a folosit din plin de aceste schimbări, orientând o parte din capitaluri spre satisfacerea cererilor tineretului. Formaţiile de muzică rock adunau sute de mii de fani, vânzările de discuri atingeau cote nemaiauzite până atunci; apare o modă orientată spre tineret, al cărei centru se afla la
activist pentru drepturile omului:
„Nu urîţi ceea ce nu înţelegeţi!"
Document: Lista selectivă a celor mai vânduţi interpreţi
Peste 500 mln de copii
Peste 200 mln de copii
Peste 100 mln de copii
The Beatles Elvis Presley Michael Jackson Frank Sinatra
ABBA Pink Floyd Led Zeppelin Madonna Queen
Rolling Stones Julio Iglesias Alia Pugaciova
Adriano Celentano Backstreet Boys Boney M
Charles Aznavour Gheorghe Zamfir Herbert von Karajan Luciano Pavarotti U2
Londra. Membrii societăţilor informale de tineret (beatnici, hippie, punk,rapperi) îşi creau semne simbolice proprii de apartenenţă la grup, fie tangibile (stilul vestimentar, frizurile -ori lipsa lor!-încălţămintea), fie intangibile (limbaj propriu - slang - gesturi codificate, genuri muzicale favorite, locuri de întâlnire). Aceste subculturi oferă tinerilor posibilitatea de identificare în afara instituţiilor sociale tradiţionale, ca familia, şcoala, munca etc.
Explică cauzele creşterii producţiei de carte în epoca contemporană.
Descrie caracteristicile specifice ale culturii de masă, pe baza exemplului dezvoltării unui stat.
Stabileşte legătura dintre progresul în domeniul tehnico- ştiinţific, creşterea numărului ştiutorilor de carte şi manifestările culturii de masă. Colectează într-un portofoliu materiale care se referă la unul dintre domeniile preferate ale culturii de masă.
Elaborează un chestionar pe care îl poţi propune diferitelor categorii de populaţie (4-6 persoane), prin care vei afla atitudinea lor cu referire la industria distracţiilor din ultimii ani. Formulează o concluzie, pornind de la răspunsurile la întrebările chestionarului. Identifică în comunitate modele de promovare a valorilor culturale şi manifestări contraculturale.
Filmul lui Francis Ford Coppola „Apocalipsul acum" este considerat de mulţi experţi cel mai bun film al tuturor timpurilor.
Formulează câte două argumente pro şi contra pentru aserţiunea:
„Generaţia tânără este mai iresponsabilă”.
0 comentarii: