PREISTORIA sau ISTORIA STRĂVECHE.

10:59 0 Comments

~ 1000000-10000 - Paleoliticul (epoca veche a pietrei): cele mai vechi urme ale omului în spaţiul românesc; etapă hotărâtoare ale procesului de antropogeneză.
~ 1000000-140000 - Paleoloticul inferior - apar primele unelte făcute de om prin prelucrarea pietrei şi a lemnului. Urme arheologice ale omului din această perioadă sunt atestate în grotele de la Duruitoarea-Veche (Bălţi), Ofatinţi (Dubăsari), Pârjovul (Olt) ş.a.
~ 140000-40000 - Paleoliticul mijlociu - se atestă o răspândire masivă a omului în spaţiul românesc mai ales pe lângă văile râurilor mari şi mijlocii. Apariţia primelor practici funerare, se pun premizele comunităţii gentilice. Omul învaţă să obţină focul singur. Cele mai importante descoperiri au fost efectuate în bazinul Prutului, Oltului, Nistrului şi în Dobrogea.
~ 40000-10000 - Paleoliticul superior - se
caracterizează prin stabilirea omului în aşezări permanente de durată lungă. Cele mai importante aşezări din perioada respectivă sunt descoperirile de la Lapoş (Gorj), Giurgiu, Costeşti (Soroca).
~ 10000-7000(5000) - Mezoliticu! - schimbarea climei în una mai blândă, aduce la divizarea comunităţii umane în grupe mai mici şi răspândirea omului în adâncul spaţiului românesc spre zonele păduroase, în zonele de stepă ş.a. Se inventează arcul cu săgeţi, se înregistrează noi invenţii în arta cioplirii pietrei.
~ 7000(5000)-4000(2500) - Neoliticul - epoca „pietrei şlefuite” în această perioadă de timp se produce o adevărată revoluţie tehnico-tehnologică - este descoperită procedeul de şlefuirii şi sfredelirii pietrei, este descoperită ceramica, apare agricultura (cultivarea grâului, orzului, domesticirea animalelor) se atestă o creştere mare a populaţiei, trecerea de la traiul semi-nomad la cel sedentar. Omul trece de la
5
economia de consum la cea de producere. Apariţia premiselor civilizaţiei în spaţiul românesc sunt consemnate în aşezările sedentare neolitice de la Cârcea (Dolj), Soroca, Dănceni, etc.
- 4000 (2500) - 2500(2000) Eneolitic - apar primele obiecte din aramă. Societatea umană devine preponderent ierarhizată, iniţial paşnică apoi războinică. Apar noi arme şi unelte de muncă. Omul descoperă aratul cu tracţiune animalieră. Se formează primele aşezări cu caracter protourban. Locuinţele se construiesc la sol din nuiele, paie şi lut. Apar primele locuinţe cu etaj. Se dezvoltă manifestările spirituale (pictura, magia, cultul morţilor), începe procesul de formare a popoarelor.
~ 2500-1700 - perioada de tranziţie de la epoca de piatră la cea a bronzului. Pătrunderea în masă, în spaţiul carpato- balcanic, a popoarelor nomade indo-europene şi nord- pontice duc la o schimbare vizibilă a vieţii şi obiceiurilor. Sporeşte rolul armelor. Noii veniţi dau o mai mare amploare păstoritului, introduc domesticirea calului, aduc primele obiecte de argint, impun graiul indo-european.
- 1800-1000 - epoca bronzului - afirmarea triburilor tracice în spaţiul carpato-balcanic. Tracii reprezintă cel mai vechi popor cunoscut pe baza documentelor istorice în spaţiul carpato-balcanic. Poporul tracilor s-a format în rezultatul contopirii a populaţiei sedentare de agricultori din acest spaţiu cu triburile păstorilor veniţi din stepele eurasiatice. Apariţia primelor unelte din bronz. Războinicii reprezintă pătura superioară a societăţii. Societatea tracică se organizează în jurul unor căpetenii militare. Se răspândeşte cultul soarelui.
- 1000-400 - prima epocă a fierului (Hallstat) individualizarea geto-dacilor (ramura nordică a tracilor) care sunt cei mai îndepărtaţi strămoşi ai românilor. Apar primele unelte din fier. Se atestă o puternică stratificare socială. Pătrunderea grecilor şi formarea unor colonii ( Histria an.657,
r
6
Tomis, Calatis) au influenţat foarte mult viaţa din regiune. Mărfurile şi monedele greceşti au pătruns adânc în teritoriile geto-dacice. Izvoarele greceşti atestă apariţia valorilor morale şi zeităţile geţilor (Zalmoxis), credinţa în nemurirea sufletului şi vitejia tracilor nordici.